ICCJ. Decizia nr. 1687/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1687/2011
Dosar nr. 10364/1/2010
Şedinţa publică de la 22 martie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, prin sentinţa nr. 565 din 2 februarie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, a anulat ordinul nr. 123 din 31 martie 2009 emis de pârâtă şi a obligat această autoritate publică să-l reintegreze pe reclamant în funcţia deţinută anterior, respectiv cea de comisar şef adjunct al Oficiului judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Ilfov, cu plata diferenţelor salariale, de la data emiterii ordinului până la executarea sentinţei.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin actul administrativ contestat în speţă, reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de inspector şef adjunct, ca urmare a reorganizării instituţiei pârâte.
Această măsură administrativă a avut ca temei legal prevederile H.G. nr. 284/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor
În urma comparării conţinutului H.G. nr. 284/2009 cu cel al H.G. nr. 748/2007, Curtea de Apel a apreciat că nu există o reală reorganizare a instituţiei publice pârâte, cu consecinţe asupra postului reclamantului.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut faptul că dispoziţiile O.U.G. nr. 37/2009 nu sunt incidente în cauză, deoarece nu erau în vigoare la momentul adoptării actului administrativ contestat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, care a solicitat casarea sa, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate:
- în urma intrării în vigoare a H.G. nr. 284/2009, au intervenit atât modificări de formă cât şi de fond în fişele posturilor funcţionarilor publici;
- actul administrativ atacat în speţă a fost emis de autoritatea publică cu respectarea principiului motivării, în cuprinsul său fiind indicate prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999;
- în mod greşit a fost admis capătul de cerere privind obligarea autorităţii publice la acordarea diferenţelor de drepturi salariale, întrucât, în perioada analizată, intimatul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă şi a beneficiat de indemnizaţia aferentă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, prin decizia nr. 5197 din 24 noiembrie 2010, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor împotriva sentinţei nr. 565 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.
În considerentele deciziei, instanţa de control judiciar a arătat că este corectă concluzia judecătorului fondului, în sensul că în cadrul autorităţii publice recurente nu a avut loc o veritabilă reorganizare, cu consecinţe directe asupra postului intimatului.
Mai precis, prin H.G. nr. 284/2009 s-a modificat doar denumirea structurilor şi a funcţiilor, fără să existe o modificare relevantă în organizarea instituţiei. Cele 12 inspectorate regionale, conduse de către un inspector şef, au fost înlocuite de comisariate regionale, conduse de către un comisar şef, iar funcţia de inspector şef adjunct a fost înlocuită cu funcţia de comisar şef adjunct; în privinţa atribuţiilor funcţiei, noua hotărâre a preluat pasaje întregi din veghea hotărâre.
Pe de altă parte, Înalta Curte a apreciat că este corectă soluţia pronunţată pe capătul de cerere privind acoperirea prejudiciului, întrucât intimatului-reclamant i s-au acordat doar diferenţele de drepturi salariale, fapt care nu exclude luarea în calcul a perioadei în care acesta s-a aflat în concediu medical.
La data de 16 decembrie 2010, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 5197 din 24 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal şi a solicitat admiterea acesteia şi, în consecinţă, admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 3 C. proc. civ., revizuenta a făcut o prezentare a istoricului litigiului şi a arătat faptul că, prin adoptarea H.G. nr. 882/2010, au survenit modificări în fişele de post ale funcţionarilor publici, atât din punct de vedere formal (prin crearea de entităţi judeţene, cu personalitate juridică proprie), cât şi prin modificarea atribuţiilor aferente posturilor existente la nivelul instituţiei.
Analizând temeiurile de fapt şi de drept invocate de revizuentă, în raport cu dispoziţiile legale ce reglementează această instituţie, Înalta Curte reţine următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare care, potrivit art. 322 C. proc. civ., poate avea ca obiect numai hotărârile judecătoreşti definitive, precum şi hotărârile date de instanţele de recurs atunci când evocă fondul.
Evocarea fondului de către instanţa de recurs presupune ca, în cadrul soluţionării căii de atac, instanţa de control judiciar să facă fie o analiză proprie a probelor administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de prima instanţă, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
Ca atare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situaţia de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
Or, în cauza de faţă, prin decizia nr. 5197 din 24 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor împotriva sentinţei nr. 565 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.
Pe cale de consecinţă, se poate aprecia că instanţa de control judiciar nu a evocat fondul, întrucât, în speţa de faţă, nu s-a procedat la schimbarea situaţiei de fapt, în urma analizării probelor administrate în cauză.
Având în vedere considerentele anterior expuse, precum şi dispoziţiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de către revizuenta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor împotriva deciziei civile nr. 5197 din 24 noiembrie 2010 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1684/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1688/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
