ICCJ. Decizia nr. 1678/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1678/2011
Dosar nr. 1162/54/2010
Şedinţa publică de la 22 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 februarie 2010 pe rolul Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, B.N. a formulat cerere de revizuire şi contestaţie în anulare împotriva Deciziei din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova.
La termenul din 6 iulie 2010, Curtea de Apel Craiova – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a dispus, prin încheiere, amânarea judecării cauzei pentru comunicarea motivelor contestaţiei formulate către intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs contestatorul B.N., arătând că a renunţat la judecată, atât la fond, cât şi în faţa instanţei de recurs, că păstrează întreaga motivaţie a contestaţiei în anulare, în principal erorile materiale provenind din confuzia instanţei de fond privind temeiul juridic şi a ataşat un set de înscrisuri.
Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 147 C. proc. civ., încheierea de şedinţă este actul procedural în care se consemnează conţinutul dezbaterilor în cadrul unei şedinţe de judecată.
Încheierile de şedinţă preced, în mod firesc hotărârea finală, motiv pentru care art. 268 alin. (1) C. proc. civ. le numeşte „încheieri premergătoare”, iar în aliniatul 2 al aceluiaşi articol se prevede că „Judecătorii nu sunt legaţi prin aceste încheieri” .
Interpretând dispoziţiile art. 268 alin. (1)-(4) C. proc. civ., doctrina a distins între două categorii de încheieri premergătoare: încheierile preparatorii şi încheierile interlocutorii. Primele sunt acelea prin care instanţa adoptă măsuri necesare soluţionării cauzei, fără ca prin acestea să anticipeze asupra soluţiei finale, în timp ce prin încheierile interlocutorii se adoptă măsuri decisive pentru soarta procesului asupra acestora instanţa nemaiputând reveni.
Analizând conţinutul încheierii atacate cu prezentul recurs, în raport de dispoziţiile legale şi interpretarea doctrinară expusă mai sus, Înalta Curte constată că prin această încheiere instanţa de fond a dispus o măsură necesară soluţionării pricinii, şi anume amânarea judecării cauzei în vederea comunicării, către intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a motivelor contestaţiei în anulare formulată în cauză de către contestatorul B.N.
Conţinutul încheierii şi motivarea acestei măsuri arată însă că nu s-a pronunţat asupra vreunui aspect care să anticipeze soluţia finală sau asupra căruia nu ar mai fi putut reveni, cursul judecăţii nefiind întrerupt.
Dispoziţiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că „Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii”, aceste dispoziţii aplicându-se, potrivit art. 299 alin. (1), în mod corespunzător, şi judecăţii în recurs.
Textul art. 282 alin. (2) C. proc. civ. consacră regula inadmisibilităţii atacării separate cu apel sau recurs a încheierilor premergătoare, preparatorii, cum este şi cea recurată în acest dosar.
Cum încheierea recurată nu face parte din categoria de excepţie a celor care întrerup cursul judecăţii şi pentru care există dispoziţii procedurale exprese în ceea ce priveşte atacarea lor, rezultă că aceasta urmează regimul juridic comun al tuturor încheierilor premergătoare, care ca regulă, nu pot fi atacate decât odată cu fondul cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de către B.N. împotriva încheierii din data de 6 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1674/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1683/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
