ICCJ. Decizia nr. 1789/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 333/CA din 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.A. și a dispus suspendarea executării H.G. nr. 735/2010, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului privind fondul cauzei. Prin aceeași sentință, instanța de judecată a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de G.I.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența "unui caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor și Guvernul României, reiterând, în esență, argumentele și apărările invocate în fața primei instanțe.
Examinând cauza, înalta Curte reține că recursurile sunt lipsite de interes, urmând a fi respinse ca atare, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:
H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, contestată în cauză, a fost abrogată prin art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care a intrat în vigoare la data de 31 ianuarie 2011.
Una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este aceea privind interesul de a promova acțiunea; această condiție generală se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil și pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.
Interesul trebuie să fie legitim, personal și direct; el trebuie să fie, de asemenea, născut și actual, această din urmă condiție presupunând, deci, ca interesul să existe la momentul în care este formulată cererea.
Or, în speță, prin abrogarea expresă a actului administrativ ale cărui prevederi constituie obiectul cererii de suspendare a executării, interesul părților în exercitarea căii extraordinare de atac prevăzute de art. 299 și urm. C. proc. civ. nu mai este actual, fiind cunoscut că un act administrativ abrogat nu mai este susceptibil de executare.
Pentru considerentele arătate, recursurile au fost respinse, ca lipsite de interes.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1802/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1790/2011. Contencios → |
|---|
