ICCJ. Decizia nr. 172/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC F.L.P. România SRL, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat:
- suspendarea executării procesului verbal de control nr. 13236/2007 - 2008/ SAFV/CV din 30 octombrie 2009 referitor la includerea în valoarea în vamă a redevențelor și a bonusurilor pentru operațiunile de import efectuate în perioada 2007 -2008 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București (Anexa 1);
- suspendarea deciziei pentru regularizarea situației nr. 1611 din 30 octombrie 2009 emise de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București (Anexa 2) până la soluționarea de către instanța de fond a acțiunii în anularea actelor administrative menționate.
In motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și că deși a formulat contestație împotriva acestor acte administrativ fiscale, termenul legal pentru soluționarea lor a expirat fără a fi pronunțată o soluție, iar împotriva societății a fost pornită executarea silită prin emiterea somațiilor de plată.
Prin întâmpinare, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată și totodată, a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare cu privire la amenda vamală de 16.000 lei conform procesului verbal de contravenție nr. 106 bis din 30 ianuarie 2009, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F., întrucât actele în cauză nu au fost emise de aceasta.
Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare întrucât în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 698 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta A.N.A.F., a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F.L.P. România SRL București, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor.
Totodată, instanța a dispus suspendarea executării actelor administrative, respectiv procesul verbal de control nr. 13236/2007-2008/SAFV/CV/2009 și Decizia de regularizare a situației nr. 1611/2009 emisă de pârâți.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, aceasta este neîntemeiată, întrucât decizia de regularizare a situației nr. 1611/2009 este emisă de A.N.A.F., titular al raportului dedus judecății sub aspect pasiv.
Sub aspectul excepției inadmisibilității, instanța de fond a reținut că cererea este admisibilă, reclamanta făcând dovada în cauză, formulării contestației împotriva actelor vătămătoare, conform dispozițiilor art. 205 din O.G. 92/2003, contestație la care nu a primit soluția, deși termenul legal de soluționare a expirat.
Pe fondul cererii, prima instanță a apreciat că, având în vedere atât faptul că reclamanta a făcut dovada formulării contestației împotriva actelor vătămătoare, precum și faptul că împotriva reclamantei a fost declanșată procedura de executare silită, în cauză este îndeplinită cerința existenței cazului bine justificat.
Referitor la paguba iminentă, instanța de fond a constatat că este evident, având în vedere cuantumul mare al sumei stabilite prin actele administrativ fiscale atacate pentru care s-a început deja executarea, că pot exista consecințe deosebit de grave asupra desfășurării activității reclamantei.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă, în principal pentru excepțiile invocate și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut, în esență, că instanța de fond, în mod greșit, a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive.
In justificarea incidenței acestor excepții s-a arătat că Autoritatea Națională de Administrare Fiscală nu are calitate procesuală pasivă, actele fiscale atacate fiind emise de Autoritatea Națională a Vămilor, apreciindu-se totodată că acțiunea este inadmisibilă întrucât este întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 iar pentru amenda vamală sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Sub aspectul fondului cauzei, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului, întrucât nu au fost invocate împrejurări de fapt și de drept care să pună la îndoială legalitatea lui și nici nu s-a făcut dovada afirmațiilor potrivit cărora executarea actului ar putea crea consecințe deosebit de grave asupra desfășurării activității reclamantei.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata-reclamantă SC F.L.P. România SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, înalta Curte reține recursul este fondat numai sub aspectul criticii privind lipsa calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor de la dosar rezultă că atât procesul verbal de control nr. 13236/2007 - 2008/ SAFV/CV din 30 octombrie 2009 referitor la includerea în valoarea în vamă a redevențelor și a bonusurilor pentru operațiunile de import efectuate în perioada 2007 - 2008, cât și decizia pentru regularizarea situației nr. 1611 din 30 octombrie 2009 au fost emise de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București.
Prin urmare, înalta Curte constată că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu este emitentul actelor vizate în cererea de suspendare și nici nu este implicată direct în procedura de soluționare a contestațiilor formulate de reclamantă.
împrejurarea că autoritățile emitente și cele investite cu competența soluționării contestațiilor administrativ fiscale, se află în subordinea pârâtei Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nu conferă acestei pârâte și calitate procesuală pasivă în cauză, câtă vreme respectivele entități au personalitate juridică proprie.
Pe cale de consecință, în raport cu dispozițiile art. 14 cu referire la art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect suspendarea executării actelor administrative fiscale nu poate avea decât autoritatea publică emitentă a actelor contestate.
în consecință, în cauza de față Agenția Națională de Administrare Fiscală nu posedă calitatea procesuală pasivă, astfel că a fost admisă excepția invocată de recurenta-reclamantă și a fost admis, în parte, recursul, în sensul respingerii acțiunii față de această pârâtă, conform art. 312 C. proc. civ., examinarea celorlalte motive de recurs fiind, în această situație, superfluă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1722/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 163/2011. Contencios → |
|---|
