ICCJ. Decizia nr. 1796/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1796/2011
Dosar nr. 10194/2/2009
Şedinţa publică din 25 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 2447 din 25 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul V.I., şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond apreciat că activitatea pe care pârâtul a desfăşurat-o se circumscrie definiţiei date de legiuitor noţiunii de colaborator al Securităţii, reţinând, în esenţă, următoarele:
Pârâtul V.I. a fost recrutat, la data de 30 mai 1986, pentru acoperirea informativă a Oficiului P.T.T.R. din comuna Panticeu şi în această calitate a furnizat sub numele conspirativ „C." o serie de informaţii privind persoane care fac parte din gruparea religioasă „M.I.".
Având în vedere represiunea exercitată de puterea comunistă împotriva membrilor cultului religios „M.I." şi faptul că apartenenţa la acest cult era considerată periculoasă pentru puterea comunistă, simpla indicare a persoanelor care făceau parte din cult era suficientă pentru a declanşa urmărirea acestora şi pentru a atrage o serie de represiuni menite să le îngrădească libertatea de conştiinţă.
Aşadar, se arată în considerentele sentinţei atacate, nu se poate afirma că informaţiile furnizate de pârât nu ar fi vizat activităţi contrare regimului comunist sau că furnizarea acestor informaţii nu ar fi fost de natură să ducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, întrucât art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 defineşte colaboratorul Securităţii ca fiind „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
2. Recursul exercitat de pârât
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul, pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul-pârât a solicitat, în principal, casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., coroborate dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu motivarea că instanţa nu a analizat şi, prin urmare, a omis să se pronunţe cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza I din OUG nr. 24/2008, pe care a invocat-o prin notele de şedinţă depuse la dosar pentru termenul de judecată din data de 25 mai 2010
Recurentul-pârât a adăugat că sentinţa nu cuprinde nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările de fond formulate prin întâmpinarea depusă la dosar.
În subsidiar, recurentul a solicitat modificarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată, afirmând şi argumentând că instanţa a interpretat în mod greşit prevederile art. 2 litera b) teza I din OUG nr. 24/2008, motiv circumscris dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată fondată calea de atac, în limitele considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Curtea de Apel Bucureşti a fost învestită, în temeiul art. 11 din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune prin care reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 lit. b) din acelaşi act normativ.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 17 mai 2010, anterior ultimului termen de judecată, pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza I din OUG nr. 24/2008 şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
În practicaua sentinţei recurate s-a menţionat că pârâtul a depus la dosarul cauzei, prin S.R., întâmpinare şi note de şedinţă şi că instanţa în conformitate cu dispoziţiile art. 150 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise şi a reţinut cauza „spre soluţionare pe excepţie şi pe fond".
Cu toate acestea, instanţa a omis să cerceteze admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, neexistând nici în considerentele sentinţei, nici în dispozitiv vreo referire la aspectele menţionate.
Procedând în acest mod, instanţa de fond a ignorat normele ce reglementează procedura excepţiei de neconstituţionalitate, cuprinse în art. 29 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 47/1992, motivul de recurs formulat în acest sens, pe care instanţa de control judiciar îl încadrează în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., fiind întemeiat.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele menţionate, care fac de prisos cercetarea, în această fază procesuală, a criticilor referitoare la soluţionarea fondului cauzei, Înalta Curte va admite recursul şi va face aplicarea art. 312 alin. (3) teza a II-a şi art. 313 C. proc. civ., casând sentinţa cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, care urmează să reia judecata, luând în discuţie excepţia de neconstituţionalitate invocată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul V.I. împotriva sentinţei nr. 2447 din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1795/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1819/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
