ICCJ. Decizia nr. 1893/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1893/2011
Dosar nr. 3135/121/2010
Şedinţa de la 30 martie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1860 din 12 mai 2010, Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta se înscrie în categoria marilor contribuabili, calitate stabilită prin Ordinul M.E.F. nr. 1354/2007, astfel că, în conformitate cu art. 209 alin. (1) lit. b) din OG nr. 92/2003, organul competent să soluţioneze contestaţia era D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F., iar în speţă contestaţia a fost soluţionată de D.G.F.P. Galaţi, fapt neobservat de instanţa de fond, astfel că Tribunalul Galaţi nu era competent să soluţioneze cauza ca primă instanţă, competenţa de soluţionare revenind Curţii de Apel Galaţi.
Prin sentinţa nr. 20 din 2011 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamanta SC Ş.N.D. SA Galaţi, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. – A.N.A.F. Galaţi şi de A.N.V. – D.R.A.O.V. Galaţi, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 8155/121/2008la Tribunalul Galaţi, reclamanta SC Ş.N.D. SA Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. – A.N.A.F. Galaţi şi A.N.V. – D.R.A.O.V. Galaţi, anularea deciziei nr. 146 din 18 noiembrie 2008 şi a procesului verbal de control emis sub nr. 23635 din 05 septembrie 2008, prin care s-a stabilit o creanţă de 27.310 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal, TVA, majorări de întârziere şi penalităţi aferente.
Prin sentinţa civilă nr. 785 din 2 septembrie 2009 a fost respinsă ca nefondată contestaţia, iar împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs SC Ş.N.D. SA, invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate, în conformitate cu art. 304 pct. 3, 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a afirmat că din punct de vedere fiscal se înscrie în categoria marilor contribuabili, astfel că în conformitate cu art. 209 alin. (1) lit. b) din OG nr. 92/2003 organul competent să soluţioneze contestaţia era D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F., iar calitatea de mare contribuabil a recurentei a fost stabilită prin Ordinul M.E.F. nr. 1354/2007.
Recurenta a arătat că în cauză contestaţia a fost soluţionată de D.G.F.P. Galaţi, fapt neobservat de instanţa de fond, astfel că Tribunalul Galaţi nu era competent să soluţioneze cauza ca primă instanţă, această competenţă revenind Curţii de Apel Galaţi.
Prin Decizia nr. 153 din 04 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi a fost admis recursul declarat de reclamanta SC Ş.N.D. SA împotriva sentinţei nr. 785 din 23 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 8155/121/2008 şi, în consecinţă, s-a casat sentinţa comercială nr. 785 din 23 iunie 2009 a Tribunalului Galaţi şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, având în vedere că nu au fost respectate prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., respectiv nemotivarea hotărârii.
Instanţa de recurs, în baza art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut că în rejudecare va fi pusă în discuţie competenţa instanţei în raport de modul de soluţionare al contestaţiei în cadrul procedurii prealabile şi de calitatea de mare contribuabil a recurentei, cu luare în considerare şi a practicii judiciare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie concretizată în deciziile nr. 4873 din 14 decembrie 2007 şi nr. 3775 din 5 octombrie 2007.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 3135/121/2010, iar prin sentinţa civilă nr. 1860/2010 a Tribunalului Galaţi s-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
La termenul de judecată din 25 ianuarie 2011, Curtea de apel a invocat excepţia de necompetenţă materială a acesteia, arătând că regula de drept comun în această materie o constituie dispoziţiunile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., care atribuie plenitudine de competenţă tribunalelor, iar art. 3 pct. 1 din acelaşi cod, fixează competenţa curţilor de apel în primă instanţă în privinţa proceselor şi cererilor în materie de contencios administrativ privitoare la actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
S-a mai arătat de către instanţă că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă obiectul acţiunii îl constituie impozite, taxe, etc., indiferent de organul emitent, autoritate publică locală sau centrală, competenţa este atrasă de pragul valoric de 500.000 lei, sub care litigiul va fi soluţionat în fond de tribunal şi peste care de către secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel.
Instanţa a constatat că, în speţă, deoarece obiectul îl constituie accize şi accesorii în sumă de până la 500.000 lei, competenţa materială este atrasă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care fixează jurisdicţia Tribunalului.
De asemenea, s-a reţinut că prin judecarea recursului, dacă se considera competentă material, Curtea reţinea cauza spre judecată, conform art. 312 alin. (7) C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 158 alin. (3) din acelaşi cod, Curtea de Apel Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi şi, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a sesizat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia, în temeiul prevederilor art. 20 şi urm. C. proc. civ.
Înalta Curte, soluţionând conflictul negativ de competenţă conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
Astfel fiind, având în vedere faptul că actele contestate în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale precum şi faptul că în cazul litigiilor având ca obiect astfel de acte competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât cuantumul sumei ce formează obiectul actelor contestate este sub 500.000 lei, competenţa de soluţionare în fond a litigiului aparţine Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC Ş.N.D. SA Galaţi şi pe D.G.F.P. – A.N.A.F. Galaţi şi A.N.V. – D.R.A.O.V. Galaţi, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1819/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1945/2011. Contencios → |
|---|
