ICCJ. Decizia nr. 1844/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta L.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse obligarea acestora la a-i plăti în continuare indemnizația bănească acordată prin Decretul 410/1985.
în motivarea acțiunii s-a susținut că prin art. 13 din Decretul 410/1985, i-a fost acordată o indemnizație bănească de 400 lei/lună, cu începere de la 01 ianuarie 1986, pentru nașterea a 5 copii din care 4 în viață.
Totodată potrivit art. 20 din același decret, indemnizația i-a fost acordată "pe tot timpul vieții, indiferent de natura și nivelul veniturilor, ori de alte alocații sau ajutoare, pe care le primesc".
Din luna mai 1990 plata acestei indemnizații a încetat în mod nelegal.
A mai arătat reclamanta, că ulterior ca urmare a demersurilor efectuate i s-a comunicat că indemnizația nu a mai fost achitată deoarece art. 18-27 din Decretul 410/1985 au fost abrogate prin dispozițiile art. 32 alin. (2) din Legea 67/1995.
S-a susținut că adoptarea sau abrogarea unor legi sunt prerogative ale statului, însă în cauza dedusă judecății măsura dispusă prin Legea 67/1995 a încălcat Constituția în vigoare, prin aceea că i-au fost anulate drepturi pe care statul român i le acordase anterior "pentru tot restul vieții".
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii.
Reclamanta L.A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Legea 67/1995, privind ajutorul social.
In motivarea excepției, s-a arătat că este neconstituțională abrogarea acestui drept care se acorda mamelor cu mai mulți copii. In acest sens, s-a arătat că o atare dispoziție este retroactivă și de natură a încălca dreptul de proprietate privată al persoanei.
Prin încheierea din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de L.A., a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 67/1995 privind ajutorul social și a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției.
Prin Decizia nr. 232 din 15 februarie 2011, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 67/1995 privind ajutorul social, excepția invocată de L.A.
împotriva încheierii din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta L.A., susținând că încheierea atacată este nelegală și netemeinică, apreciind că în mod eronat s-a dispus suspendarea judecării cauzei cu ocazia admiterii cererii sale de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 67/1995 privind ajutorul social.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
în primul rând trebuie precizat faptul că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ..
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că din economia prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în vigoare la momentul pronunțării hotărârii, reiese următoarele: "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.
(4) Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.
(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Pe cale de consecință, din interpretarea textului, rezultă că instanța de fond în mod corect a procedat la suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 67/1995 privind ajutorul social, invocată de L.A.
Pentru considerentele arătate, instanța a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 190/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1801/2011. Contencios → |
|---|
