ICCJ. Decizia nr. 1880/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1880/2011
Dosar nr. 1433/33/2010
Şedinţa publică de la 30 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 448 din 24 noiembrie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca neîntemeiată; a respins excepţia lipsei de obiect, ca neîntemeiată; a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, ca neîntemeiată; a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat la art. 18 Legea nr. 554/2004 şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, împotriva pârâtului V.B., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, analizând cu prioritate excepţiile invocate de către pârât prin întâmpinare, conform art. 137 C. proc. civ., a respins aceste excepţii, pentru următoarele considerente:
S-a apreciat de către instanţă că, în speţă, calitatea procesuală activă a reclamantei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură este dovedită, aceasta fiind titulara unui drept subiectiv ce vizează raportul de serviciu al pârâtului, angajatul său.
Astfel, s-a reţinut că instanţa a fost sesizată de către autoritatea publică - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, nefiind invocate ca temei al acţiunii prevederile art. 1 Legea nr. 554/2004; reclamanta nu a reclamat vreo vătămare a vreunui drept sau interes legitim, produsă printr-un act administrativ, astfel încât nu este aplicabilă procedura prealabilă.
În ceea ce priveşte obiectul acţiunii, s-a constatat că pretenţiile reclamantei sunt exprimate în petitul acţiunii şi vizează constatarea unei stări de fapt.
S-a reţinut că la data de 2 noiembrie 2008, prin decizia penală nr. 644/2008 a Curţii de Apel Cluj, pârâtul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) - înşelăciune, iar latura subiectivă a acestei infracţiuni presupune existenţa unei vinovăţii sub forma intenţiei.
Or, potrivit art. 98 alin. (1) lit. f) Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu al funcţionarului încetează de drept când acesta a fost condamnat definitiv pentru o faptă săvârşită cu intenţie, care l-ar face incompatibil cu exercitarea funcţiei publice, astfel încât, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, 2 noiembrie 2008, calitatea de funcţionar public a pârâtului a încetat de drept, fără nici o altă formalitate.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate faptul că intervenţia instanţei de judecată este necesară, potrivit art. 98 alin. (1) lit. e) Legea nr. 188/1999, doar în cazul constatării nulităţii a actului administrativ de numire în funcţia publică, or, în speţă, la data numirii în funcţia publică de director executiv adjunct al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, 15 iulie 2008, pârâtul îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici, astfel încât nu se pune problema constatării de către instanţa de judecată a nulităţii actului de numire în funcţie.
S-a constatat că incompatibilitatea a intervenit de drept, fără intervenţia instanţei, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv 2 noiembrie 2008.
Instanţa a reţinut faptul că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură ar fi trebuit să emită, în 5 zile de la intervenirea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu, un act administrativ în acest sens, dar lipsa de diligentă a autorităţii nu poate fi suplinită de către instanţă, iar, pe de altă parte, termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru emiterea actului administrativ nu poate fi asimilat unui termen de decădere, ci mai degrabă unuia de recomandare, pentru evitarea unor situaţii juridice incerte, cum este cea de faţă.
Instanţa a concluzionat că, în raport de dispoziţiile art. 18 Legea nr. 554/2004, care se referă la obiectul acţiunii în contencios administrativ şi conţinutul hotărârii judecătoreşti pronunţate în baza acestei legi, pretenţiile reclamantei apar ca inadmisibile, fiind astfel respinse.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură susţinând că hotărârea atacată a fost pronunţată cu ignorarea unor norme legale, respectiv art. 54 lit. h) şi art. 98 alin. (2) Legea nr. 188/1999 - texte de lege care se referă la incompatibilitatea funcţionarului public care a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie şi, respectiv, încetarea de drept a raporturilor sale de serviciu la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii de condamnare.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs, ce se încadrează, din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constatată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond, în baza art. 137 C. proc. civ., a analizat cu prioritate excepţia de procedură a inadmisibilităţii acţiunii în raport de obiectul acesteia, prin raportare la dispoziţiile art. 18 Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. menţionat, „ (1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris.
(2) Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (8), şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.
(3) În cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
(4) Atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanţa poate:
a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c) impune uneia dintre părţi îndeplinirea unei anumite obligaţii;
d) suplini consimţământul unei părţi, când interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale.
(5) Soluţiile prevăzute la alin. (1) şi la alin. (4) lit. b) şi c) pot fi stabilite sub sancţiunea unei penalităţi pentru fiecare zi de întârziere”.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat instanţei constatarea unei stări de fapt , respectiv a împrejurării că funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţiile pentru ocuparea unei funcţii publice de la data de 2 noiembrie 2008 şi, pe cale de consecinţă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură este îndreptăţită să dispună încetarea raportului de serviciu al pârâtului.
Faţă de obiectul cererii, în mod corect instanţa de fond a stabilit că Legea nr. 554/2004 nu prevede soluţionarea unor astfel de cereri în contenciosul administrativ, acţiunea fiind , în mod corect respinsă ca inadmisibilă.
În plus, Înalta Curte constată că Legea nr. 554/2004 prevede limitativ cazurile în care o autoritate publică poate avea calitate procesuală activă într-un litigiu de contencios administrativ, sediul materiei fiind art. 1 din lege, reclamanta-recurentă neîncadrându-se în niciuna din ipotezele textului de lege.
Faţă de aceste impedimente procedurale ce conduc la inadmisibilitatea acţiunii, Înalta Curte consideră inutilă analizarea motivelor de recurs invocate de recurentă, referitoare la incompatibilitatea funcţionarului public.
Pentru considerentele menţionare, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei civile nr. 448 din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1879/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1881/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
