ICCJ. Decizia nr. 1879/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1879/2011
Dosar nr. 119/32/2010
Şedinţa publică de la 30 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Instanţa de fond
1.Cererea reclamantei
Prin acţiunea formulată, reclamanta L.C.H. SPRL a solicitat, în temeiul art. 14 Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de decizia din 29 octombrie 2008 prin care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală i-a comunicat respingerea ofertei sale pentru administrarea procedurii insolvenţei SC M.E. SA Bacău.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a fost desemnată lichidator judiciar al SC M.E. SA prin sentinţa civilă nr. 117 din 11 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău.
Pârâta a invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei, iar Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr. 59 din 29 ianuarie 2010 a admis excepţia necompetenţei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, reţinând că actul administrativ a cărui suspendare se solicită a fost emis de o autoritate centrală.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 119/32/2010.
2.Apărările pârâtei
Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente.
3.Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 43/2010 din 15 aprilie 2010 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta L.C.H. SPRL lichidator judiciar al SC M.E. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, privind suspendarea executării actului administrativ emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din 29 octombrie 2008.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
În data de 15 octombrie 2008 s-a întrunit comisia de selecţie a practicienilor de insolvenţă, în vederea desemnării practicianului de insolvenţă ce urma a fi propus în Adunarea creditorilor, de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, în Dosarul nr. 4164/110/2007 privind pe debitoarea SC M.E. SA, a fost selectată oferta C.I.T. SPRL
Prin adresa din 29 octombrie 2008 Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a comunicat C.I.T. SPRL faptul că a fost selectată oferta sa, de desemnare ca lichidator judiciar în Dosarul nr. 4164/110/2007 aflat pe rolul Tribunalul Bacău, reclamanta solicitând suspendarea executării acestui act administrativ.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că reclamanta nu a arătat în motivarea cererii care sunt împrejurările de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, nu a formulat nici o critică referitoare la actul administrativ de selecţie a ofertei practicianului în insolvenţă, ci s-a limitat la expunerea activităţilor pe care le-a desfăşurat în calitatea sa de lichidator judiciar desemnat de judecătorul sindic, activităţi pentru care a fost remunerată.
Instanţa a constatat faptul că textul de lege invocat de reclamantă ca temei al cererii de suspendare impune îndeplinirea cumulativă a 2 condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, iar în situaţia în care prima condiţie nu este îndeplinită, este de prisos a fi cercetată îndeplinirea celei de-a doua condiţii, astfel că a respins cererea de suspendare a executării, ca nefondată.
II.Instanţa de recurs
1.Criticile reclamantei
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta L.C.H. SPRL lichidator judiciar al SC M.E. SA Bacău, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de decizia din 29 octombrie 2008 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pe motiv că nu era îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004.
Recurenta-reclamantă a susţinut că prin această decizie a fost desemnată în calitate de lichidator judiciar în Dosarul nr. 4864/110/2007 al Tribunalului Bacău - C.I.T. SPRL, nelegalitatea acestei decizii formând obiectul altui dosar.
Recurenta a arătat că prin sentinţa nr. 117 din 11 aprilie 2008 a fost desemnată lichidator judiciar al debitoarei SC M.E. SA Bacău, desfăşurând activitate timp de 2 ani în baza acestei hotărâri judecătoreşti necontestate, astfel că numirea unui alt lichidator în anul 2009, este abuzivă, nelegală şi ineficientă, ceea ce reprezintă un caz bine justificat în sens art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004.
Recurenta a învederat că este îndeplinită şi condiţia iminenţei producerii unei pagube, deoarece s-a ocupat de lichidarea SC M.E. SA Bacău din aprilie 2008 până la data la care a fost schimbată, perioadă în care a preluat patrimoniul debitoarei, arhivă, acţiunile judecătoreşti aflate pe rol, gestionarea acestora făcându-se cu cheltuială şi răspundere, în scopul îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege, iar sistarea acţiunilor şi a procedurii de valorificare a bunurilor, predarea actelor debitoarei, presupune timp pierdut, ceea ce prejudiciază grav societatea aflată în insolvenţă.
A mai susţinut recurenta că suspendarea solicitată în această cauză are caracter provizoriu, până la soluţionarea acţiunii ce vizează anularea deciziei din 2008, prin care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a selectat oferta C.I.T. SPRL pentru administrarea falimentului debitoarei SC M.E. SA Bacău.
2.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată, prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia , după cum se va arăta în continuare:
Actele administrativ fiscale se bucură de prezumţia de legalitate, fiind executorii din oficiu, suspendarea executării fiind o măsură de excepţie, care nu se poate aplica decât dacă sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004.
Conform acestui text, suspendarea unui act administrativ se poate dispune numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 Legea nr. 554/2004.
Art. 2 lit. t) legea 554/2004 prevede că reprezintă un caz bine justificat orice împrejurare legată de starea de fapt şi drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 lit. ş) Legea nr. 554/2004.
În speţă s-a solicitat suspendarea executării deciziei din 29 octombrie 2008 prin care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a comunicat C.I.T. SPRL selectarea ofertei sale pentru administrarea procedurii falimentului SC M.E. SA Bacău, deşi iniţial a fost desemnată provizoriu ca lichidator judiciar numita C.G., prin sentinţa nr. 117 din 11 aprilie 2008 a Tribunalului Bacău, urmare a reorganizării activităţii în societate profesională, atribuţiile lichidatorului exercitându-le L.C.H. SPRL, recurenta-reclamantă din prezentul proces.
Prima instanţă a constatat în mod corect că în speţă nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru a se putea proceda la suspendarea deciziei menţionate anterior.
Recurenta-reclamantă nu a dovedit existenţa unui caz bine justificat, în sensul dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. t) Legea nr. 554/2004.
Fără a antama fondul dreptului dedus judecăţii, Curtea a constatat corect că aparenţa dreptului nu este în favoarea recurentei, deoarece creditorul bugetar reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti nu a făcut altceva decât să-şi exercite drepturile prevăzute de lege - art. 177 alin. (4) O.G. nr. 19/2008 prin care s-a modificat C. proc. fisc. şi art. 11 lit. D) O.U.G. nr. 173/2008 care a modificat Legea insolvenţei nr. 85/2006
Astfel, administratorul judiciar/lichidatorul desemnat provizoriu de judecătorul sindic să administreze procedura insolvenţei unui debitor, conform art. 11 lit. c) Legea nr. 85/2006 republicată trebuie confirmat de adunarea creditorilor.
Art. 19 alin. (21) din acest act normativ reglementează dreptul creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor de a putea decide singur, fără consultarea adunării creditorilor desemnarea administratorului judiciar sau lichidatorului, care să-l înlocuiască pe cel numit provizoriu, ori confirmarea acestuia din urmă, precum şi dreptul de a-i stabili remuneraţia, judecătorul sindic având obligaţia de a dispune această înlocuire sau confirmare după voinţa creditorului majoritar, conform art. 11 lit. c) Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti , ca organ central superior creditoarei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău ce deţinea 90% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală, nu a făcut altceva decât să-şi exercite dreptul prevăzut de art. 19 alin. (21) Legea nr. 85/2006, republicată, de a alege lichidatorul, în funcţie de criterii de competenţă lăsate de legiuitor la aprecierea exclusivă a creditorului majoritar, recurenta nedovedind existenţa unei situaţii de natură să creeze o îndoială legitimă cu privire la legalitatea acestei decizii.
Faptul că au trecut doi ani de la data când recurenta-reclamantă a fost desemnată lichidator provizoriu al debitoarei nu reprezintă o împrejurare de natură a conduce la admiterea cererii de suspendare executare, deoarece legea insolvenţei nu stabileşte o limită de timp între desemnarea provizorie a unui administrator judiciar/lichidator şi confirmarea sau înlocuirea acestuia cu unul definitiv.
Pe de altă, parte recurenta-reclamantă nu a probat nici iminenţa producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) Legea nr. 554/2004, deoarece pe perioada în care şi-a desfăşurat activitatea în calitate de lichidator provizoriu a fost remunerată, iar pretinsa pierdere de timp pentru predarea actelor contabile şi a bunurilor debitoarei, lichidatorului definitiv desemnat de creditorul majoritar reprezintă un risc normal al activităţii administratorului judiciar/lichidatorului provizoriu, pe care acesta şi-l asumă în momentul depunerii ofertei pentru această funcţie, conform art. 19 alin. (1) Legea nr. 85/2006, care dealtfel este acoperit în parte, sau chiar în întregime, de remuneraţia primită pentru activitatea depusă.
Constatând sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de L.C.H. SPRL - lichidator judiciar al SC M.E. SA Bacău, împotriva sentinţei nr. 43/2010 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1878/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1880/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
