ICCJ. Decizia nr. 1917/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1917/2011

Dosar nr. 149/45/2010

Şedinţa publică de la 31 martie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.P. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, anularea hotărârii nr. 3284/R din 29 ianuarie 2010 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în luna aprilie a anului 1944, el şi părinţii săi, ca urmare a apropierii frontului, au fost nevoiţi să plece din Paşcani şi să se refugieze la Turnu Severin, însă pârâţii au considerat greşit că mutarea tatălui reclamantului a fost determinată de aplicarea sancţiunii mutării disciplinare în acea localitate.

A mai arătat reclamantul că, din adresa din 27 martie 2009 a Direcţiei Judeţene Dolj a Arhivelor Naţionale, reiese că tatăl său a fost refugiat, nu mutat disciplinar.

Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea acţiunii, întrucât, din înscrisurile aflate la dosar, reiese că tatăl reclamantului a fost mutat disciplinar în aprilie 1944 la Atelierele Turnu Severin.

Prin sentinţa nr. 165/CA din 21 iunie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamant ca nefondată.

Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a dovedit că schimbarea domiciliului, respectiv părăsirea localităţii de domiciliu, Paşcani, din judeţul Iaşi, împreună cu părinţii săi şi refugiul în localitatea Turnu Severin, aşa cum rezultă din adresa din 27 martie 2009 a Direcţiei Judeţene Dolj a Arhivelor Naţionale, s-ar fi produs din cauza persecuţiilor etnice la care ar fi fost supus.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamantul G.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, este expusă situaţia de fapt potrivit căreia, în luna aprilie a anului 1944, autorităţile din Paşcani au dispus evacuarea locuitorilor şi strămutarea lor în câteva localităţi din Oltenia. Printre aceştia, s-a aflat şi tatăl reclamantului, I.P., care a fost repartizat pe un post similar la o unitate din Turnul Severin, ceea ce a determinat întreaga familie să-şi stabilească domiciliul temporar în acea localitate. După doi ani, tatăl reclamantului a fost încadrat la Direcţia Regională C.F.R. Craiova, fiind necesară schimbarea, din nou, a domiciliului, până în anul 1948, când a obţinut transferul la Direcţia Regională C.F.R. Iaşi, familia revenind în Moldova.

În mod greşit, susţine recurentul, instanţa de fond, reţinând că schimbarea domiciliului s-a făcut dintr-o localitate aliată sub autoritatea statului român într-un teritoriu aflat, de asemenea, sub autoritatea statului român, a considerat că acţiunea este nefondată, susţinând că statul român nu şi-a persecutat niciodată etnic cetăţenii, indiferent de etnia acestora.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Recurentul a încercat să-şi dovedească calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei testimoniale.

În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calităţii de persecutat din motive etnice, este necesar ca cel puţin unul dintre martori să dovedească cu acte că s-a aflat în aceeaşi situaţie cu reclamantul.

Or, simplele declaraţii ale martorilor din care rezultă că aceştia cunosc situaţia recurentul doar din spusele acestuia, nu pot fi luate în considerare.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că mutarea reclamantului din localitatea de domiciliu în altă localitate a fost determinată de natura relaţiilor de serviciu ale tatălui său.

Tatăl reclamantului era salariat la Atelierele C.F.R. Turnu Severin care au fost mutate, urmare a înaintării liniei frontului.

Simpla mutare a recurentului dintr-o localitate în alta nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuţii etnice.

Aşa fiind, cum recurentul-reclamant nu a făcut dovada în niciun fel că ar fi fost refugiat şi că acest lucru ar fi fost consecinţa unor persecuţii din motive etnice, în mod corect, instanţa de fond, a dispus respingerea acţiunii, ca nefondată.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.P. împotriva sentinţei nr. 165/CA din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1917/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs