ICCJ. Decizia nr. 2033/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2033/2011
Dosar nr.8238/2/2009
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră anularea măsurii de interzicere a intrării în România luată împotriva acesteia la data de 18 august 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în data de 18 august 2009 i s-a comunicat că împotriva sa a fost luată măsura interzicerii intrării în România, de către autoritatea pârâtă, pe motiv că în data de 12 aprilie 2006 a intrat legal în România, însă ulterior acestei date a părăsit ilegal teritoriul ţării, plecând în Ungaria cu scopul de a ajunge în Italia.
Reclamanta a susţinut că i s-a întocmit Dosar penal nr. 1280/P/2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huşi, însă apreciindu-se că fapta comisă nu reprezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative de 1000 RON, amendă achitată.
A apreciat reclamantă că în contextul în care Statul Român i-a aplicat deja o sancţiune administrativă, considerată a fi îndestulătoare pentru fapta comisă, aşa cum rezultă din Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, o altă sancţiune nu este justificată.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 1322 din 16 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că Parchetul de pe lângă Judecătoria Huşi i-a aplicat reclamantei o sancţiune de drept penal, respectiv aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ de 1000 RON, în condiţiile art. 10 lit. b1) C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen. şi art. 91 C. pen., reţinând că fapta de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, a fost săvârşită de către învinuită cu vinovăţie, în forma prevăzută de lege, aceasta recunoscând de altfel fapta, însă această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Aşadar, pe lângă răspunderea cu caracter penal se pot aplica şi alte măsuri cu caracter administrativ, prevăzute de legislaţia specifică în materia regimului străinilor, răspunderea penală neexcluzând şi răspunderea civilă, disciplinară, materială sau aplicarea unor măsuri de siguranţă sau alte măsuri specifice, cum este cazul în speţă, interzicerea dreptului de a intra în România, în condiţiile art. 105 alin. (2) din OUG nr. 194/2002.
Conform art. 106 alin. (4) din acelaşi act normativ, „împotriva străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, durata interdicţiei va fi de 5 ani."
Măsura nu are caracter preventiv, ci unul sancţionator ce restrânge dreptul la libera circulaţie urmare a săvârşirii unei fapte de trecere ilegală a frontierei de stat, fiind fără relevanţă că reclamanta s-ar bucura de un drept de şedere temporară în Italia.
De asemenea, prima instanţă a reţinut că nu prezintă relevanţă faptul că este căsătorită cu un cetăţean român cu domiciliul în România şi că este mama a doi copii minori, cetăţeni români, cu domiciliul în România, iar această măsură îi restrânge dreptul de a intra în România, dreptul la liberă circulaţie şi dreptul de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor săi, cetăţeni români, atâta vreme cât reclamanta este cetăţean străin, care a trecut ilegal frontiera de stat a României, îi sunt aplicabile dispoziţiile legale incidente cetăţenilor străini aflaţi în această situaţie.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamanta B.G., arătând că hotărârea a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, arătând că, potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (5) din OUG nr. 194/2002, sentinţa atacată este irevocabilă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., aplicabile în recurs în temeiul art. 298 corelat cu art. 316 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
1. Asupra admisibilităţii recursului
Reclamanta a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ anularea măsurii de interzicere a intrării în România luate de autoritatea pârâtă împotriva acesteia la data de 18 august 2009, în baza art. 102 alin. (2) din OUG nr. 194/2002, întrucât în data de 12 aprilie 2006 a intrat legal în România, însă ulterior acestei date a părăsit ilegal teritoriul ţării, plecând în Ungaria cu scopul de a ajunge în Italia.
Potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (5) din OUG nr. 194/2002, „interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este irevocabilă."
În consecinţă, sentinţa recurată nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs.
În speţă, nu are relevanţă faptul că în dispozitivul sentinţei atacate a fost inserat, din eroare, termenul de 15 zile de la comunicare pentru exercitarea căii de atac a recursului, recurenta neputând invoca această împrejurare, întrucât nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii (Nemo censetur ignorare legem).
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.G. împotriva Sentinţei nr. 1322 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2028/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2034/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
