ICCJ. Decizia nr. 2038/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2038/2011
Dosar nr.1697/3/2009
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 ianuarie 2009, reclamantul G.C.D. a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire în Dosarul nr. 14623/FFCC pentru terenul agricol în suprafaţă de 9,4 ha situat pe raza oraşului Otopeni, judeţul Ilfov.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că pârâta a refuzat în mod nejustificat să emită titlul de despăgubire în Dosarul nr. 14623/FFCC, deşi s-a întocmit raportul de expertiză prin care s-a stabilit valoarea de piaţă a terenului la suma de 23.011.200 euro, echivalentul a 88.411.322 RON.
Pârâta a depus întâmpinare şi a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, motivat de faptul că, raportul de evaluare nu a fost legal comunicat unuia dintre beneficiari, care este decedat.
Prin Sentinţa civilă nr. 3847 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prematurităţii şi a admis acţiunea, obligând pârâta să emită titlurile de despăgubire în Dosarul nr. 14623/FFCC din 2 septembrie 2008.
Instanţa de fond a respins excepţia prematurităţii acţiunii, reţinând că reclamantul este singura persoană faţă de care se impunea comunicarea raportului de evaluare, întrucât acesta a cumpărat prin contractul autentificat din 9 septembrie 2008 de la C.M. şi H.C. toate drepturile cu privire la terenul care a făcut obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, inclusiv drepturile dobândite de H.C. prin cumpărare de la D.G. în baza contractului autentificat din 13 octombrie 2004.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamantul şi-a exprimat acordul cu privire la raportul de evaluare întocmit, astfel că nu există niciun impediment legal pentru emiterea titlurilor de despăgubire, situaţie în care refuzul pârâtei are caracter nejustificat, în sensul prevăzut de art. 2 lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică, iar pe fond, respingerea acţiunii formulate de reclamant.
Recurenta a susţinut că în mod greşit a fost admisă acţiunea intimatului-reclamant în condiţiile în care Dosarul de acordare de despăgubiri nr. 12623/FFCC nu a fost aprobat, deoarece nu poate fi urmată procedura de comunicare a raportului de evaluare în conformitate cu dispoziţiile pct. 16.13 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1095/2005 faţă de persoana îndreptăţită, D.G., decedat la 31.12 2004.
Potrivit actelor din dosar, s-a arătat că intimatul-reclamant nu a dobândit drepturile care se cuveneau persoanei îndreptăţite D.G. cu privire la terenul în suprafaţă de 9,50 ha, deoarece acesta nu şi-a înstrăinat drepturile şi a încheiat numai un antecontract de vânzare-cumpărare în privinţa cotei-părţi care i se cuvenea din despăgubirile pentru terenul respectiv.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente.
Prin cererile nr. 2287 din 13 martie 1991, nr. 221 din 23 ianuarie 1998 şi nr. 22 din 18 aprilie 1998 şi nr. 91 din 16 septembrie 2005, D.G., C.M. şi D.C.P.P., în calitate de succesori ai defunctului D.C.G.P., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 10 ha teren pe raza oraşului Otopeni, Judeţul Ilfov.
Comisia judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate a transmis Autorităţii Naţionale pentru restituirea proprietăţilor dosarul de despăgubiri pentru autorul D.C.G.P. şi Dosarul a fost înregistrat sub nr. 14623/FFCC din 12 septembrie 2008.
Conform procedurii legale, dosarul a fost repartizat aleatoriu în vederea evaluării în şedinţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 14 octombrie 2008.
Acest prim raport de evaluare a fost considerat de comisia recurentă ca nefiind corespunzător Standardelor Internaţionale de Evaluare şi prin procesul-verbal din 21 noiembrie 2008 raportul a fost restituit în vederea refacerii de către societatea de evaluatori desemnată.
Raportul de evaluare refăcut a fost transmis comisiei recurente sub nr. X din 21 noiembrie 2008, urmând a fi supus aprobării în şedinţa din 4 decembrie 2008.
La data de 17 decembrie 2008 comisia recurentă a decis radierea poziţiei nr. 183 din anexa nr. II la Raportul şedinţei din 14 decembrie 2008, prin care aprobase Dosarul de evaluare nr. 10710/R din 21 noiembrie 2008, întrucât comunicarea către persoana îndreptăţită D.G. s-a făcut cu un act suspicionat a fi fals, fiind sesizate organele de cercetare penală cu privire la săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals.
Prin rezoluţia din 23 iunie 2010 dată în Dosarul nr. 799/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen.
În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa de fond nu a analizat dacă este justificat sau nu refuzul comisiei recurente de a emite titlul de despăgubire în Dosarul nr. 14623/FFCC din 12 septembrie 2008, în condiţiile în care nu s-a dovedit îndeplinirea procedurii de comunicare a raportului de evaluare către persoana îndreptăţită D.G., în conformitate cu dispoziţiile art. 16 pct. 13 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1095/2005.
Realizarea acestei proceduri obligatorii prin comunicarea efectuată către intimatul-reclamant a fost greşit constatată de instanţa de fond, întrucât acesta nu a dovedit calitatea sa de succesor în drepturi al defunctului D.G., decedat la 31 decembrie 2004.
Prin contractul autentificat din 9 septembrie 2008 intimatul-reclamant a cumpărat de la C.M. şi H.C. drepturile cuvenite acestora cu privire la terenul în suprafaţă de 9,40 ha situat în oraşul Otopeni, Judeţul Ilfov, dar pentru cota-parte care a aparţinut defunctului D.G., nu s-a făcut dovada transmiterii dreptului către cedenţii vânzători.
Pentru această cotă-parte s-a încheiat între D.G. şi H.C. antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat, din 13 octombrie 2004 şi conform clauzei stipulate de părţi, actul de vânzare-cumpărare în formă autentică urma să fie încheiat în termen de 30 de zile de la data obţinerii tuturor actelor de proprietate asupra imobilului.
Faţă de conţinutul antecontractului de vânzare-cumpărare, instanţa de fond nu a verificat dacă intimatul-reclamant a dobândit calitatea de succesor pentru drepturile care au aparţinut defunctului D.G., considerând fără temei că nu se mai impune a fi administrate alte probe în raport de soluţia dată în dosarul penal, deşi aceasta nu prezintă relevanţă sub aspectul transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului.
În consecinţă, se impunea în cauză stabilirea corectă a persoanelor care sunt îndreptăţite la despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 9,50 ha şi faţă de care există obligaţia legală de comunicare a raportului de evaluare, pentru a se aprecia dacă este sau nu justificat refuzul comisiei recurente de a comite titlul de despăgubiri solicitat pentru întreaga sumă de intimatul-reclamant.
Pentru considerentele care au fost expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs, se va casa hotărârea atacată şi se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 3847 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2037/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 2039/2011. Contencios → |
|---|
