ICCJ. Decizia nr. 2265/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 2 din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Suceava, a fost admisă excepția privind autoritatea de lucru judecat și, în consecință, a fost respinsă cererea de suspendare a H.G. nr. 737/2010.
Având în vedere soluția pronunțată, instanța a admis cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în interesul Guvernului României.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamantele R.G., G.V., G.C. și C.A.D. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului, Casa Județeană de Pensii Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat să se dispună suspendarea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M.Of., Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010, până la soluționarea dosarului ce va avea ca obiect anularea H.G. nr. 737/2010.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010, ca fiind nefondată, susținând că în cauză există excepția autorității de lucru judecat, fiind invocată sentința nr. 280 din 8 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 968/39/2010 al Curții de Apel Suceava.
în cauză a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București, în calitate de inițiator a H.G. nr. 737/2010, care a invocat, în principal, excepția netimbrării acțiunii.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate de intimata Casa Județeană de Pensii Suceava, instanța de fond a constatat că, față de atribuțiile pe care această instituție le are în recalcularea pensiilor contestatoarelor, având în vedere că e în sarcina lor să pună în aplicare dispozițiile actului normativ contestat, această autoritate a statului justifică calitatea procesuală pasivă în cauză.
In ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a constatat că este vorba de aceleași reclamante, care se judecă cu aceiași pârâți pentru suspendarea aceluiași act administrativ, H.G. nr. 737/2010, invocând același temei juridic, respectiv dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a constatat că există autoritate de lucru judecat.
Pe cale de consecință, cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului Guvernul României a fost admisă.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică.
Au arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât în cauza dedusă judecății niciuna dintre cele trei condiții ale textului invocat nu sunt întrunite.
S-a precizat că acțiunea de față este întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, iar acțiunea față de care s-a reținut autoritatea de lucru judecat a avut ca temei juridic dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 și a fost formulată în cadrul dosarului nr. 968/39/2010 ce a avut ca obiect principal anularea H.G. nr. 737/2010.
Recurenții au formulat concluzii și pe fondul cauzei apreciind că H.G. nr. 737/2010 este o normă retroactivă, ce afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare și contravine prevederilor constituționale, dar este în dezacord și cu dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin motivele formulate, recurenții au susținut că sunt întrunite condițiile privind cazul bine justificat și paguba iminentă, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile legale, pentru suspendarea actului atacat.
înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Analizând actele și lucrările dosarului, înalta Curte a constatat că recurentele-reclamante au figurat ca părți în cauza având ca obiect anularea H.G. nr. 737/2010 și, în subsidiar, cererea de suspendare a hotărârii de guvern atacate, în dosarul nr. 968/39/2010.
Prin sentința nr. 280 din 08 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul mai sus indicat, au fost respinse ca nefondate excepțiile invocate de pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București și Guvernul României și a fost respinsă, ca nefondată, cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 privind Metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, formulată de reclamante.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1303 din 3 martie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, iar în prezent acțiunea pe fond, privind capătul de cerere nesoluționat, a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Având în vedere cele arătate, în mod greșit recurenții susțin că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1201 C. civ. "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate ".
Res iudicata pro veritate accipitur sau, altfel spus, ceea ce a fost judecat exprimă un adevăr legal și el trebuie admis ca atare, exprimă o prezumție legală de adevăr, iar excepția rei iudicatae reprezintă un obstacol formal în calea reabordării litigiului definitiv și irevocabil tranșat.
Pentru aceste considerente, înalta Curte a constatat că sentința instanței de fond este legală întrucât în cauză există autoritate de lucru judecat de la data pronunțării deciziei nr. 1303/2011 a înaltei Curți, astfel încât nefiind motive de casare a hotărârii instanței de fond, această soluție a fost menținută și, drept consecință, recursul formulat a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2282/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2271/2011. contencios → |
|---|
