ICCJ. Decizia nr. 2189/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 50 din 27 ianuarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC C.I.E. SRL - Cluj, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, și, ca o consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 23255/PACRPT/MC.LO din 06 decembrie 2010, până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin actul administrativ în privința căruia se solicită a se dispune suspendarea executării s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 597.129 lei reprezentând taxă antidumping, TVA și accesorii, reținându-se de către organele vamale de control ulterior că în anii 2007, 2008 și 2009 a efectuat o serie de operațiuni vamale clasificând eronat produsele importate.
Pentru a dispune măsura suspendării executării, instanța a reținut că, potrivit art. 215 C. proc. fisc. coroborat cu art.14 din Legea nr. 554/2004, este necesară îndeplinirea următoarele condiții: depunerea/consemnarea unei cauțiuni, existența unui act administrativ fiscal, parcurgerea procedurii administrative prealabile, existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
A reținut instanța că reclamanta, cu respectarea dispozițiilor art. 215 C. proc. fisc., a consemnat la dispoziția instanței cauțiunea în sumă de 60.000 lei așa cum rezultă din actele depuse la dosar (filele 67-68).
Totodată, a reținut instanța că, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (2) corelat cu art. 41 C. proc. fisc. raportat la art. 100 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, decizia contestată este un act administrativ fiscal, susceptibil a face obiectul cererii de suspendare grefată pe dispozițiile art. 215 C. proc. fisc. corelat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cu referire la condiția exercitării procedurii administrative prealabile, instanța a reținut că societatea a formulat contestație întemeiată formal pe dispozițiile art. 205 și următoarele C. proc. fisc.
In ceea ce privește condiția existenței cazului bine justificat, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut că, cel puțin în aparență, ar rezulta o stabilire greșită a stării de fapt cu prilejul controlului și că este necesară o analiză aprofundată pentru corecta calificare a produselor în vederea stabilirii încadrări tarifare. Sub acest aspect, instanța a avut în vedere că stabilirea legalității actului de control din perspectiva art. 100 din Codul Vamal al României ține de soluționarea contenciosului de legalitate. Cu privire la motivarea actului fiscal, instanța, reținând necesitatea informării persoanei vizate de actul administrativ, așa cum rezultă din Principiul IV din Rezoluția Consiliului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative, a avut în vedere faptul că cele reținute prin decizia contestată sunt contrazise atât de susținerile reclamantei care afirmă că are licență emisă în condiții legale de către autoritatea de resort, cât și de memoriul tehnic depus la dosar (filele 59-62).
Cu privire la condiția referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a reținut că este considerabilă suma pe care societatea ar trebui să o plătească de îndată, voluntar, sau ulterior silit, în cel mai scurt timp, iar, raportat la aparența de ilegalitate a actului analizat, executarea de îndată a acestuia ar putea produce o pagubă în patrimoniul reclamantei, mai ales că iminența producerii acestui prejudiciu se datorează existenței în derulare a unui număr considerabil de obligații decurgând fie din contracte individuale de muncă, fie din contracte comerciale, care, dacă nu ar putea fi îndeplinite, ar putea conduce la insolvabilitatea societății cu impact asupra bonității acesteia pe piață sau la insolvență, cu grave repercusiuni asupra ființei societare.
A mai reținut instanța că, în condițiile date, executarea actului administrativ de îndată ar destabiliza justul echilibru prefigurat între interesul statului de a stabili și percepe sumele de bani cu titlu de creanță fiscală pe baza unor acte valabile și interesul contribuabilului - societate comercială - care are dreptul să-și păstreze patrimoniul afectat comerțului fără a fi prejudiciat prin acte de executare puse sub semnul aparentei nelegalității și care nu are la îndemână o cale eficace de a întoarce executarea primind o reparație integrală, justă și echitabilă față de prejudiciul încercat.
împotriva sentinței civile nr. 50 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 3041C. proc. civ.
In esență, prin criticile din recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a motivat superficial îndeplinirea condiției referitoare la existența cazului bine justificat pentru a fi înlăturat caracterul executoriu ope legis al actului administrativ. In acest sens, recurenta-pârâtă susține că prin actul contestat s-a precizat că încadrarea tarifară a fost realizată în baza actelor care emană chiar de la producătorul bunurilor - țevi - cu respectarea normelor și regulamentelor Comunităților Europene, iar memoriul tehnic avut în vedere de instanță este întocmit de specialiști care nu sunt îndreptățiți să se pronunțe asupra unei încadrări tarifare și ale căror afirmații sunt de ordin teoretic și speculativ, astfel că nu pot răsturna prezumția de legalitate a actului contestat.
Cu privire la condiția pagubei iminente, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond nu a arătat în concret în ce constă prejudiciul determinat și nici caracterul iminent al acestuia.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC C.I.E. SRL - Cluj a invocat excepția lipsei calității procesuale a recurentei Autoritatea Națională a Vămilor, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței pronunțate de Curtea de apel.
înainte de a proceda la analiza criticilor din recurs, în temeiul art. 137 C. proc. civ., instanța de recurs va respinge excepția lipsei calității procesuale a recurentei Autoritatea Națională a Vămilor, reținând că menționarea eronată a acestei instituții în debutul cererii de recurs nu poate fi privită ca reprezentând exercitarea de către această instituție a căii de atac în prezenta cauză în care nu a figurat ca parte la soluționarea litigiului în fond.
Analizând cauza, prin prisma criticilor din recurs, în raport cu motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și cu dispozițiile art. 304 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Actul administrativ fiscal în privința căruia instanța de fond a dispus suspendarea executării este Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 23255/PACRPT/MC.LO din 06 decembrie 2010, emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, prin care a fost stabilită în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 597.129 lei reprezentând taxă antidumping, TVA și accesorii, cu motivarea că în anii 2007, 2008 și 2009 a efectuat o serie de operațiuni vamale prin clasificarea eronată a produsele importate.
Conform dispozițiilor art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., contribuabilul are dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare., dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
în cauză, intimata-reclamantă SC C.I.E. SRL - Cluj a făcut dovada depunerii cauțiunii în cuantumul stabilit de instanță și întemeiat Curtea de apel a reținut că actul contestat este un act administrativ fiscal susceptibil a face obiectul măsurii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.
In cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenței unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanță nu li se poate pretinde amploarea și profunzimea probelor și raționamentelor pe care se fundamentează o soluție pronunțată cu privire la acțiunea în anularea actului.
Pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ca rezidând în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
In cauză, instanța de fond a constatat corect îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, reținând, cu o motivare amplă și detaliată, o aparență de nelegalitate legată de încadrarea tarifară a produselor (țevi) importate, atât în raport cu susținerile reclamantei, cât și prin prisma probatoriului administrat, aparență care urmează a fi tranșată de instanța învestită cu controlul de legalitate în fond al actului contestat. Astfel fiind, criticile din recurs, prin care recurenta-pârâtă pretinde instanței învestite cu cererea de suspendare a executării să realizeze o analiză în concret a circumstanțelor cauzei și a legalității actului și să ignore orice elemente probante pe care persoana vătămată a înțeles să le producă în dovedirea aparenței de nelegalitate, nu pot fi primite în limitele cadrului procesual al prezentei cereri.
Totodată, în privința pagubei iminente, Curtea de apel, în mod întemeiat și oferind o argumentație elaborată, a reținut că executarea de îndată a actului contestat ar fi de natură să producă reclamantei o pagubă ce poate conduce la imposibilitatea de îndeplinire a obligațiilor contractuale în derulare cu consecința stării de insolvabilitate a societății, lipsei de bonitate și unor grave repercusiuni asupra ființei societare.
Analiza în profunzime și în concret a încadrării tarifare a produselor importate de societate în raport cu dispozițiile legale incidente și susținerile recurentei reprezintă o chestiune de fond ce depășește limitele procedurii sumare a suspendării de executare, în care nu este permisă prejudecarea fondului.
Pentru considerentele arătate, înalta Curte a constatat că sentința pronunțată de Curtea de apel este legală și temeinică, și în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj împotriva sentinței civile nr. 50 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2199/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2264/2011. Contencios → |
|---|
