ICCJ. Decizia nr. 2271/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 161 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Galați a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I.B. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și, în consecință, a fost anulat Ordinul nr. 3560 din 31 martie 2010 al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin care reclamantul I.B. a fost suspendat din funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Vrancea.
Ca urmare, instanța a dispus reluarea atribuțiilor de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Vrancea de către reclamant și a fost obligată autoritatea pârâtă Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să plătească reclamantului drepturile salariale din momentul suspendării la zi, cu respectarea contractului de management.
De asemenea, instanța a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 3560 din 31 martie 2010 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea introductivă, reclamantul I.B. a solicitat în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului anularea Ordinului nr.3560/31 martie 2010, prin care reclamantul a fost suspendat din funcția publică de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Vrancea, reluarea exercitării atribuțiilor de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Vrancea, cu plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul suspendării la zi și continuarea contractului de management educațional din 28 martie 2008, până la împlinirea duratei pentru care a fost încheiat.
De asemenea, s-a solicitat ca, până la soluționarea în mod definitiv și irevocabil a prezentei acțiuni, să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 3560 din 31 martie 2010 al Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut că prin Ordinul nr. 3566 din 31 martie 2010 emis de autoritatea pârâtă a fost suspendat din funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Vrancea reclamantul B.I.
In motivare, se invocă adresa nr. 355/DGJC din 18 martie 20910 a Direcției Generale Juridice și contencios din cadrul Ministerului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, conform căreia a fost formulată plângere penală împotriva reclamantului din acțiunea de față.
Instanța a reținut că în cauza de față s-a formulat plângere penală, care a fost soluționată prin Rezoluția de confirmare a neînceperii urmăririi penale din data de 03 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, prin care s-a reținut că în cazul reclamantului nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 si art. 248 C. pen.
Instanța de fond a constatat astfel că nu sunt motive temeinice pentru ca reclamantul să fie suspendat din funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Vrancea și că Ordinul nr. 3560 din 31 martie 2010 a fost emis de autoritatea pârâtă, cu încălcarea esențiala a legii.
De asemenea, analizând cererea de suspendare a ordinului în litigiu instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat și paguba iminentă, motiv pentru care a admis cererea formulată până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică.
Recurentul a arătat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
S-a arătat că este greșită soluția instanței, care a avut în vedere rezoluția dată de organele de urmărire penală, întrucât ordinul atacat a fost emis în considerarea existenței unei plângeri prealabile, iar la data emiterii actului, prevederile din contractul de management încheiat între părți, prevedeau expres această situație.
înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat faptul că recursul este tardiv.
In conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Analizând actele și lucrările dosarului, înalta Curte a constatat faptul că sentința a fost comunicată recurentului-pârât la data de 19 iulie 2010, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de 6 august 2010, cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ.
In aceste condiții, înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege.
Văzând dispozițiile art. 301 raportate la art. 101 și art. 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru recurs, precum și modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii.
Pentru aceste considerente, înalta Curte a constatat tardiv declarat recursul formulat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2265/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2199/2011. Contencios → |
|---|
