ICCJ. Decizia nr. 2095/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Arad, reclamantul O.T. a chemat în judecată pe pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului Arad, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale București, Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a județului Arad și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București solicitând să se constate: dreptul reclamantului la despăgubire, în temeiul art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004, modificat și completat prin H.G. nr. 1580/2005 cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animale tăiate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor; calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri, conform H.G. nr. 1415/2004, modificat și completat prin H.G. nr. 1580/2005; constatarea că pârâta Direcția pentru agricultură și dezvoltarea rurală a județului Arad a refuzat recunoașterea dreptului la despăgubiri al reclamantului prin sistarea/neîndeplinirea obligației de plată a despăgubirilor, interpretând în mod greșit prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004 modificate și completate prin H.G. nr. 1580/ 2005; obligarea pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Arad la respectarea dispozițiilor H.G. nr. 1415/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 1580/2005, respectiv obligarea pârâtei la întocmirea documentației, avizarea acesteia conform prevederilor legale și transmiterea centralizatorului decontului către Direcția Buget Finanțe din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în vederea efectuării plății despăgubirilor către reclamant, sub sancțiunea unor penalități pentru fiecare zi de întârziere; obligarea pârâților Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Arad și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la plata despăgubirilor ce i se cuvin reclamantului conform prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificat și completat și ale Ordinului Ministerului agriculturii nr. 686/2003, despăgubiri stabilite de comisia de evaluare potrivit fișei de evaluare, respectiv obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 3.050 lei, sumă cu titlu de despăgubiri datorate reclamantului în calitate de proprietar al animalului bolnav, ca urmare a aplicării prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificată și completată și a Ordinului Ministrului agriculturii nr. 686/2003; obligarea pârâților la plata către reclamant a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu luna mai 2006 și până la achitarea/plata integrală a acesteia, sumă actualizată cu indicele/ rata inflației, aplicabilă la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 10662 din 23 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 6213/55/2009, Judecătoria Arad și-a declinat competența materială pentru soluționarea acțiunii în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
La rândul său și această instanță, prin sentința nr. 118 din 17 februarie 2010 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Timișoara a reținut că, prin acțiunea formulată reclamantul vizează obligarea pârâților la recunoașterea dreptului reclamantului la plata sumei de 3050 lei cu titlu de despăgubiri ce i se cuvin în calitate de proprietar de animal bolnav, ca urmare a aplicării prevederilor H.G. nr. 1415/2004 modificat și a O.M.A. nr. 686/2003, cu dobânzi legale, și drept urmare obligarea pârâtei la D.A.D.R. Arad la întocmirea documentației, avizarea acesteia și transmiterea către direcția buget finanțe din cadrul M.A.D.R. în vederea efectuării plății despăgubirilor cuvenite către reclamant.
Curtea a mai reținut că, din interpretarea art. 8 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 554/2004, rezultă fără putință de tăgadă, că poate face obiectul contenciosului administrativ numai refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative, ceea ce presupune o manifestare de voință în acest sens din partea autorității administrative, cerință neîndeplinită în cauză pentru că reclamantul nu atacă nici un fel de refuz, solicitarea din acțiune referindu-se la cererea ca instanța să constate un asemenea refuz, ceea ce nu poate face obiectul Legii nr. 554/2004.
Judecătoria Arad prin sentința nr. 3047 din 29 martie 2010 a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Timișoara, Secția de contencios administrativ și fiscal reținând aplicabilitatea art. 1,art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004. Constatând ivit conflict negativ de competență, această instanță a înaintat pricina înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Dosarul a fost inițial înregistrat pe rolul Secției civile și de proprietate intelectuală, fiind înaintat ulterior Secției de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 6203 din 18 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 6213/3/2009.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale aplicabile, constată că instanța competentă să soluționeze pricina este Tribunalul Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea formulată în fața instanțelor judecătorești reclamantul O.T. a solicitat, în esență, să se constate: recunoașterea dreptului său la despăgubire, în temeiul art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004, modificată și completată prin H.G. nr. 1580/2005 cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animale tăiate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, obligarea pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Arad la întocmirea documentației, avizarea acesteia conform prevederilor legale și transmiterea centralizatorului decontului către Direcția Buget Finanțe din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în vederea efectuării plății despăgubirilor către reclamant, obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 3.050 lei, sumă cu titlu de despăgubiri datorate reclamantului în calitate de proprietar al animalului bolnav, ca urmare a aplicării prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificată și completată și a Ordinului Ministrului agriculturii nr. 686/2003.
înalta Curte constată că legea aplicabilă este Legea nr. 554/2004, respectiv art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 10 alin. (1).
Potrivit acestor dispoziții:
Art. 1. - (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Art. 8. - (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Art. 10. - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Având în vedere că dreptul pe care reclamantul îl solicită, este reglementat de H.G. nr. 1415/2004, modificată și completată prin H.G. nr. 1580/ 2005, cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animale tăiate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, iar autoritățile abilitate să întocmească documentația și să plătească despăgubirile sunt direcțiile județene sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor și unitățile Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale;
In raport cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora" Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente...", se reține competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ.
Având însă în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale..."în raport cu cuantumul sumei solicitată de reclamant (3050 lei), competența aparține tribunalului.
Așa fiind, în temeiul art. 22 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2264/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2207/2011. Contencios → |
|---|
