ICCJ. Decizia nr. 2281/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Prima instanță.
a) Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, să se constate refuzul nejustificat al acestuia de a-i soluționa în termen legal cererile înregistrate sub nr. 25516 din 29 februarie 2008 și nr. 8343 din 13 mai 2008, și obligarea pârâtului Ministerul Justiției prin Administrația Națională a Penitenciarelor de a aproba declasificarea documentelor solicitate prin aceste cereri.
în motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că a funcționat ca subofițer și în gradul de plutonier-major la Penitenciarul Ploiești în perioada iulie 1983 - august 2001. în perioada 1955 - 2001, din cauza atitudinii sale de neacceptare a o serie de compromisuri care i-au fost propuse, detaliate în acțiune, și pe fondul conflictului deschis în care a intrat cu fosta conducere a S.I.P.A., au fost întocmite pe numele său o serie de rapoarte de natură să-l discrediteze care conțineau neadevăruri, informații false.
A fost trecut în rezervă la data de 31 iulie 2001 ca urmare a declarării ca inapt militar și apt limitat pe timp de război de către Penitenciarul Ploiești în urma certificatului de decizie medicală emis de către Comisia de Expertize Medico - Militară de pe lângă Spitalul M.I. București, boala fiind contactată în timpul serviciului pe fondul unor multiple agresiuni psihice exercitate de factori de comandă din penitenciarul Ploiești.
în drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar în susținere a depus cererile adresate pârâtului.
La data de 7 octombrie 2008, reclamantul a formulat o cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să se judece cu Ministerul Justiției în calitate de pârât solicitând obligarea acestuia la declasificarea documentelor care conțin informații cu privire la persoana sa în perioada 2001 - 2006, data desființării Secției S.I.P.A.
La data de 26 mai 2010, reclamantul a depus o precizare la acțiune solicitând să se dispună declasificarea documentelor, înscrisurilor, Notelor întocmite, semnate și parafate de către col. P.M. și lt.col. D.M., ce privesc persoana, sa din perioada 1995-2006 și care se află la dosarul clasificat clasa secret de stat din arhiva Ministerului Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor.
b) întâmpinarea formulată în cauză.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că după analiza solicitărilor petentului s-a constatat că răspunsurile la care face referire, fac parte din arhiva fostului serviciu Independent de Protecție și Anticorupție, transformat ulterior în Direcția Generală de Protecție și Anticorupție și au caracter clasificat "secret de stat", putând fi declasificate doar prin Hotărâre de Guvern, termenul de păstrare este de 50 de ani și respectiv 30 de ani, potrivit art. 12 alin. (2) din H.G. nr. 585/2002 neexpirând.
Comisia înființată în temeiul art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 127/2006 a fost desființată urmare a expirării termenului de 90 de zile pentru desfășurarea activității pentru care a fost înființată, iar la data formulării memoriilor de către petent nu exista o comisie de inventariere a documentelor aparținând acestei instituții.
La data de 12 octombrie 2009 pârâtul a invocat excepția de tardivitate a acțiunii, arătând că reclamantul a solicitat declasificarea unor documente care au fost întocmite în perioada 1995-2006, plângerea fiind formulată în luna februarie 2008 cu depășirea termenului maxim de 6 luni prevăzut de lege.
De asemenea la data de 22 ianuarie 2010, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
c) Sentința și motivarea primei instanțe.
Prin sentința nr. 552 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, au fost respinse excepțiile privind tardivitatea și lipsa calității procesuale pasive ca neîntemeiate și a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul I.N. în contradictoriu cu Ministerul Justiției, în sensul că a fost obligat pârâtul să procedeze la analiza actelor la care reclamantul a făcut referire în cererile din 29 februarie 2008 și 13 mai 2008, în vederea declasificării.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul I.N. s-a adresat pârâtului Ministerul Justiției la data de 29 februarie 2008 și Administrației Naționale a Penitenciarelor, la data de 13 mai 2008 solicitând să procedeze la declasificarea documentelor care conțin informații cu privire la persoana sa întocmite în perioada 1995-2001 de S.I.P.A.
Prin adresa nr. 72250/958/P din 5 septembrie 2008 emisă de Ministerul Justiției s-a comunicat reclamantului că documentele la care se face referire fac parte din arhiva fostului serviciu independent de protecție și anticorupție, transformat ulterior în Direcția Generală de Protecție și Anticorupție și au caracter clasificat ca fiind "secret de stat" și "secret", iar aceste documente pot fi declasificate doar în condițiile art. 20 din H.G. nr. 585/2002 prin hotărâre de guvern. S-a arătat că termenul de păstrare este de 50 de ani și respectiv 30 de ani și nu a expirat, potrivit art. 12 alin. (2) din H.G. nr. 585/2002 prin hotărâre de guvern.
Instanța din oficiu a solicitat pârâtului transmiterea dosarului reclamantului, iar acesta a răspuns că accesul la documentele avizate presupune reînființarea unei comisii ministeriale pentru desigilarea arhivei, identificarea, studierea și inventarierea actelor care conțin informațiile la care face reclamantul referire, iar la momentul de față activitatea comisiei este suspendată, iar arhiva sigilată.
Instanța de fond a constatat că deși s-au comunicat instituției pârâte toate datele solicitate de aceasta și s-a acordat termen pentru parcurgerea etapelor prezentate ca fiind necesare pentru desigilarea arhivei, pârâtul nu a procedat la demararea activităților necesare.
Instanța de fond a reținut că nu se poate susține că Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă, întrucât această autoritate este deținătorul documentelor solicitate prin cererea introductivă, iar pentru desigilarea arhivei, identificarea, studierea și inventarierea actelor fostei Direcții Generale de Protecție și Anticorupție a fost înființată o comisie ministerială prin H.G. nr. 127/2006, a cărei activitate a fost suspendată.
Cu privire la excepția de tardivitate, de asemenea, instanța a reținut că este neîntemeiată întrucât reclamantul nu a formulat o contestație în temeiul art. 20 din Legea nr. 182/2002, ci a reținut că se află în fața unui act administrativ asimilat, respectiv este vorba de refuzul nejustificat de soluționare a cererilor sale de declasificare a unor documente aflate în arhiva fostei Direcții Generale de Protecție și Anticorupție și deținute de pârât, iar reclamantul s-a adresat la data de 23 iunie 2008, înlăuntrul termenului de 6 luni prevăzut de lege.
în concluzie, instanța a constatat refuzul nejustificat de analiză a documentelor solicitate de reclamant în vederea declasificării.
2. Instanța de recurs.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.
a) Motivele de recurs.
în motivele de recurs, recurentul a susținut că nu are calitate procesuală pasivă întrucât în baza art. 25 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 și art. 19 din H.G. nr. 585/2002, documentele clasificate pot fi declasificate prin hotărâri de Guvern, numai la solicitarea motivată a emitentului.
A precizat că în raport de aceste prevederi legale nu are calitatea de a emite hotărârea prevăzută de art. 19 din H.G. nr. 585/2002.
Recurentul a menționat că nu este deținătorul legal al arhivei și a documentelor clasificate care fac obiectul acțiunii, astfel că nu are calitate procesuală pasivă.
b) Analiza motivelor de recurs.
înalta Curte, examinând motivele de recurs, acțiunea, situația de fapt și legislația aplicabilă în cauză, reține:
Situația de fapt.
Reclamantul a solicitat obligarea Ministerului Justiției să aprobe declasificarea unor documente din arhiva fostului serviciu intern de protecție și anticorupție (S.I.P.A.) care îl priveau pe acesta.
Ministerul Justiției i-a comunicat că astfel de documente se declasifică numai prin hotărâre de guvern, în raport de nivelul de secretizare și că acestea nu se află în păstrarea sa.
Legislația aplicabilă.
Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate,
Art. 24 alin. (4). Informațiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a emitentului.
Alin. (1). Declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizată de persoanele sau autoritățile publice competente să aprobe clasificarea și nivelul de secretizare a informațiilor respective.
H.G. nr. 127/2006,art. 19 - Informațiile secrete de stat pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a emitentului.
înalta Curte, analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active invocate de recurent, constată că aceasta este fondată.
Potrivit prevederilor H.G. nr. 637/2005 modificată prin H.G. nr. 586/2006, atribuțiile Direcției Generale de Protecție și Anticorupție au fost preluate de Administrația Națională a Penitenciarelor, arhivele fiind predate, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării, către Arhivele naționale, instituțiile din sistemul de apărare, siguranța națională și ordine publică.
în consecință, Ministerul Justiției nu are în păstrare documentele respective.
în ceea ce privește operațiunea de declasificare potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 și art. 19 din H.G. nr. 127/2006, declasificarea se face prin Hotărâre de Guvern.
Instanța de fond a obligat Ministerul Justiției să analizeze documentele la care a făcut referire reclamantul, în cererile din data de 29 februarie 2008 și 13 mai 2008, în vederea declasificării.
Se constată că reclamantul a solicitat declasificarea documentelor și nu analiza acestora, ori prin soluția pronunțată prima instanță a modificat obiectul acțiunii.
în baza art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
în raport de obiectul acțiunii care privește declasificarea unor documente cuprinzând informații cu caracter secret se constată că pârâtul-recurent nu are calitatea de a efectua operațiunea ce formează obiectul sesizării instanței, competența de a efectua declasificarea aparține Guvernului, care adoptă o astfel de măsură prin hotărâre.
Având în vedere că prin Legea nr. 182/2002 și H.G. nr. 127/2007, este determinat cu certitudine subiectul obligației de declasificare și ținând seama de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond a respins greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
Prin prisma considerentelor enunțate mai sus, excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată întrucât Ministerul Justiției nu este titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic dedus analizei judiciare.
c) Soluția instanței de recurs.
în baza art. 312 C. proc. civ., recursul s-a admis, motivele de recurs fiind fondate, s-a modificat sentința primei instanțe, în sensul că s-a respins cererea reclamantului I.N. așa cum a fost precizată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2303/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2279/2011. Contencios → |
|---|
