ICCJ. Decizia nr. 2305/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1.Prima instanță.
a) Cererea de chemare în judecată.
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta H.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și M.K.K. - Directorul general al A.P.I.A. anularea Deciziei nr. 1707/2009 emisă de pârâta de ordinul 1 prin dispoziția pârâtei de ordinul 2 și obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale cauzate.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că nu i-au fost comunicate considerentele care au stat la baza deciziei de suspendare a raportului său de serviciu, respectiv pretinsele indicii constatate în procedura cercetării disciplinare, încălcându-se principiul contradictorialității și cel al dreptului său la apărare.
De asemenea, a arătat că sesizarea Comisiei de disciplină s-a realizat cu aproape 3 luni înaintea emiterii deciziei, iar raportul cu propunerea de suspendare a fost întocmit după finalizarea procedurii de cercetare administrativă din 23 octombrie 2009, reclamanta nemaiputând influența cercetarea sa, astfel că putea fi eventual mutată temporar într-un alt compartiment.
S-a mai arătat că nu i-au fost comunicate nici abaterile disciplinare imputate, în perioada cercetării sale disciplinare fiind în concediu medical și fiind înlocuită la conducerea instituției de persoane numite Director coordonator și Director coordonator adjunct.
în ceea ce privește daunele morale solicitate reclamanta le-a justificat prin invocarea probității sale morale neștirbite și a calităților profesionale, apariția în presă a anunțului privind suspendarea sa din funcție și refuzul A.P.I.A. de a pune în executare hotărârea judecătorească care-i permitea continuarea activității la conducerea instituției.
în drept s-au invocat prevederile art. 8, 11, 12, 16 și 18 din Legea nr. 554/2004.
b) întâmpinările formulate în cauză.
Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat prin întâmpinarea depusă respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât prin raportul care a stat la baza deciziei de suspendare a raportului de serviciu s-au constatat nereguli pentru care responsabilitatea revine reclamantei, respectiv un management defectuos, grave erori manageriale ce au condus la menținerea unui climat de lucru neperformant.
Reclamanta a încercat să influențeze cercetarea administrativă, a avut o atitudine neconformă cu statutul de funcționar public, în calitate de director executiv al Centrului județean Alba nu putea fi mutată temporar într-un alt compartiment sau structură a instituției, suspendarea raportului de serviciu intervenind înainte de dezbaterea cazului de către Comisia de disciplină.
S-a mai susținut de către pârâtă că nu a fost demonstrat de către reclamantă prejudiciul moral, nu au cunoștință despre criticile de presă cu privire la reclamantă, hotărârea judecătorească invocată a fost pusă în executare, iar Acordul unic privind relațiile de serviciu al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, care produce efecte în anul 2010, nu cuprinde clauze exprese cu privire la daunele morale.
Se mai invocă Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nr. 40/2007 conform căreia daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv sau individual de muncă cuprind clauze exprese în acest sens.
Pârâta M.K.K. - Directorul general adjunct al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a invocat, în principal, excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât a emis decizia contestată în exercitarea atribuțiilor sale, ca și reprezentant al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, nefiind îndeplinite condițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004.
în ceea ce privește fondul acțiunii, s-a solicitat și de către această pârâtă prin întâmpinarea depusă respingerea acțiunii, Directorului general nefiindu-i adusă la cunoștință faza în care se află cercetarea administrativă, ci doar susținerile care au stat la baza propunerii Comisiei de disciplină, iar în cazul reclamantei nu există o luare propriu zisă a unor măsuri care să justifice daunele morale, atâta timp cât Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a emis actul atacat în baza actelor normative în vigoare.
c) Sentința și considerentele primei instanțe.
Prin sentința nr. 140 din 18 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta M.K.K. - Director general adjunct al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta H.F. împotriva pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și în consecință a fost dispusă anularea Deciziei nr. 1707 din 2 decembrie 2009 emisă de pârâtă.
Instanța a respins acțiunea reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtelor A.P.I.A. și M.K.K. - Director general adjunct al A.P.I.A. la plata daunelor morale, obligând pârâta A.P.I.A. la 1500 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 1707 din 2 decembrie 2009 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură prin Directorul general M.K.K. s-a constatat, în temeiul art. 94 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 188/1999 suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantei H.F., având funcția publică de conducere de director executiv al Centrului județean Alba, menținută în temeiul sentinței civile nr. 133/F/CA/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 614 din 24 aprilie 2009.
în fapt, s-a reținut că la nivelul A.P.I.A. - Centrul județean Alba s-a efectuat în perioada 8 iulie - 10 iulie 2009, în baza Deciziei nr. 1076 din 7 iulie 2009 a Directorului General al A.P.I.A., o verificare de către Serviciul Control Intern.
în urma acestor verificări s-a întocmit de către Șeful Serviciului Control Intern, Nota de control nr. 247 din 27 iulie 2009 prin care s-a propus sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul A.P.I.A., aparat central, cu privire la încălcarea prevederilor art. 77 lit. j) și k) din Legea nr. 188/1999,art. 22 alin. (2) din Legea 500/2002 și a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 de către reclamanta H.F., director executiv al Centrului Județean A.P.I.A. Alba.
în baza sesizării nr. 352 din 25 august 2009 a fost întocmit de către Comisia de disciplină a A.P.I.A. dosarul de cercetare administrativă nr. 16/2009.
Comisia de disciplină a apreciat că reclamanta a avut o atitudine neconformă cu statutul de funcționar public, încercând să obstrucționeze punerea în aplicare a propunerilor din nota de control, motiv pentru care s-a propus suspendarea raportului său de serviciu pentru încălcarea gravă a normelor de conduită profesională și, respectiv, încercarea de influențare a cercetării administrative.
Urmare a Raportului Comisiei de disciplină nr. 577 din 19 noiembrie 2009 a fost emisă de către Directorul General al A.P.I.A., pârâta M.K.K., Decizia nr. 1707 din 2 decembrie 2009 prin care s-a constatat, în temeiul art. 94 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 188/1999, suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantei.
Analizând conținutul propunerii Comisiei disciplinare, instanța a constatat că nici unul din motivele invocate pentru suspendare nu privesc atitudinea reclamantei și, respectiv, împiedicarea de către aceasta a activității de cercetare prealabilă, ci se referă la comportamentul manifestat în timpul controlului anterior sau modul în care reclamanta s-a conformat măsurilor dispuse prin nota de control.
Instanța de fond a apreciat că aceste aspecte trebuie avute în vedere doar la stabilirea vinovăției funcționarului public în săvârșirea abaterilor disciplinare, precum și la individualizarea eventualei sancțiuni la finalizarea cercetării prealabile, fără să fie justificate încercările de influențare a activității comisiei de disciplină.
Având în vedere aceste considerente, fără a mai aprecia necesară analizarea și a celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamantă, instanța de fond a constatat ca fiind nerespectate condițiile art. 94 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 188/1999 și a dispus anularea Deciziei nr. 1707 din 2 decembrie 2009 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
Prima instanță a reținut că pârâta M.K.K., în calitate de Director general al A.P.I.A. la momentul emiterii deciziei, nu are calitate procesuală pasivă distinctă în cererea de anulare a actului administrativ, însă legitimarea sa procesuală există în raport de capătul de cerere privind daunele morale solicitate de reclamantă.
în ceea ce privește daunele morale în cuantum de 500.000 lei, Curtea de apel, a considerat că sunt solicitate de reclamantă și raportat la prejudiciile suferite pe durata soluționării acțiunilor vizând eliberarea din funcția publică de conducere după apariția O.U.G. nr. 37/2009 și, respectiv, întârzierea punerii în executare a hotărârilor pronunțate.
Astfel, s-a reținut că aceste prejudicii provin din raporturile de serviciu preexistente, fără o legătură de cauzalitate cu acest litigiu.
Apreciind că încasarea salariului lunar pentru perioada în care a fost suspendată din funcție asigură protecția efectivă a drepturilor persoanei vătămate și repararea echitabilă a prejudiciului invocat, instanța a respins petitul având ca obiect acordarea daunelor morale în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și M.K.K.
2. Instanța de recurs.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
Motivele de recurs.
în motivele de recurs, s-a susținut că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, că instanța de fond a ignorat motivele invocate în propunerea Comisiei de disciplină, respectiv raportul nr. 577 din 19 noiembrie 2009 și apărările formulate prin întâmpinare.
S-a precizat că datorită funcției deținute de reclamantă era previzibilă influențarea cercetării administrative.
Au fost invocate motive care vizează fondul cercetării disciplinare.
întâmpinarea formulată în cauză
Intimata a solicitat respingerea recursului, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică, întrucât nu există motive care să indice că ar influența cercetarea administrativă.
Analiza motivelor de recurs.
înalta Curte, examinând motivele de recurs, acțiunea, probele cauzei și legislația aplicabilă reține.
Situația de fapt
Prin decizia nr. 1707 din 2 decembrie 2009 s-a suspendat raportul de serviciu al reclamantei H.F., avându-se în vedere raportul Comisiei de disciplină nr. 577/2009.
Legislația aplicabilă.
Legea nr. 188/1999 - art. 94 alin. (1)- Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații:
Lit. n): pe perioada cercetării administrative, în situația în care funcționarul public care a săvârșit o abatere disciplinară poate influența cercetarea administrativă, la propunerea motivată a comisiei de disciplină.
Din analiza prevederilor legale cu aplicabilitate în speță, rezultă că raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă de drept pe perioada cercetării administrative, în situația în care funcționarul public care a săvârșit o abatere disciplinară poate influența cercetarea administrativă.
Măsura de suspendare se ia la propunerea Comisiei de disciplină.
în speță, prin referatul nr. 577 din 19 noiembrie 2009 Comisia de disciplină din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a propus suspendarea raportului de serviciu pe perioada cercetării administrative.
în referatul comisiei s-a arătat că reclamanta încearcă pe orice cale să influențeze cercetarea administrativă.
în cuprinsul referatului s-au motivat împrejurări de natură a justifica influențarea cercetării administrative, precum și obstrucționarea punerii în aplicare a propunerilor din nota de control, remedierea deficiențelor constatate.
Față de probele cauzei se constată că propunerea comisiei de disciplină este motivată și având în vedere funcția de director deținută de reclamantă precum și abaterile disciplinare ce formau obiectul cercetării, înalta Curte, reține că sunt întrunite cerințele art. 94 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 188/1999 pentru suspendarea de drept a raportului de serviciu.
Propunerea a fost motivată atât sub aspectul procedurii în fața comisiei precum și prin prisma faptelor cercetate astfel că este întrunită cerința de motivare a propunerii.
c) Soluția instanței de recurs.
în considerarea celor mai sus expuse, înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., a admis recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a modificat în parte sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta H.F., ca neîntemeiată și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2313/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2303/2011. Contencios → |
|---|
