ICCJ. Decizia nr. 2318/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2318/2011
Dosar nr.11834/2/2009
Şedinţa publică din 19 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 16 decembrie 2009, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul D.E., în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, a solicitat obligarea pârâtului să analizeze/avizeze, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cererea privind redobândirea cetăţeniei române, precum şi obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în valoare de 100 lei/zi de întârziere, de la data introducerii cererii şi până la avizarea dosarului.
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul de Justiţie, la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu d-na E.N.C., director al Direcţiei de Cetăţenie.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 2003 s-a adresat Ministerului Justiţiei cu o cerere de redobândire a cetăţeniei române, însă nici după trecerea unei perioade de 6 ani, nu a primit niciun răspuns.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând, totodată, că acţiunea a rămas fără obiect, întrucât cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv în şedinţa din 02 noiembrie 2009.
De asemenea, reclamantul a formulat la data de 23 iunie 2009, o cerere prin care a solicitat să se ia act că acţiunea a rămas fără obiect.
Prin sentinţa nr. 2464 din 25 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a admis excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, respingând acţiunea formulată de reclamantul D.E., în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi E.N.C., ca rămasă fără obiect.
Totodată, instanţa a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, este neîntemeiată, întrucât cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost adresata Direcţiei de cetăţenie a pârâtului, în raport cu care reclamantul solicită constatarea nesoluţionării în termen rezonabil a cererii sale, iar nu cu autoritatea nou înfiinţată care a preluat dosarele fostei Direcţii.
În raport de Ordinul ANC nr. 11 /P din 12 aprilie 2010 prin care a fost avizată pozitiv cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, instanţa de fond a constatat că acţiunea a rămas fără obiect.
Totodată, prima instanţă a apreciat, că în raport de prevederile art. 274 C. proc. civ., se impune obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs Ministerul Justiţiei, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul-pârât a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond e respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât dosarul reclamantului a fost preluat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, iar ordinul prin care i s-a acordat cetăţenia română a fost emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
În al doilea rând, recurentul a criticat sentinţa de fond sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, faţă de împrejurarea că nu a pierdut procesul, cauza fiind rămasă fără obiect.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat numai sub aspectul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Sub aspectul criticii din recurs privind greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului de Justiţiei, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, având în vedere că OUG nr. 5/2010 prin care s-a înfiinţat Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie este ulterioară momentului introducerii acţiunii de către reclamant şi nu are putere retroactivă.
Referitor la critica privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, pentru următoarele motive:
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
În cauză, însă, nu sunt îndeplinite prevederile legale citate, acţiunea reclamantului fiind respinsă.
Mai mult decât atât, pârâtul a recunoscut dreptul solicitat de reclamant, avizând pozitiv cererea acestuia înainte de introducerea acţiunii în instanţă, aşa cum rezultă din întâmpinarea formulată în cauză şi din adresa nr. 3251/DC din 03 mai 2010, depuse la dosarul de fond înaintea singurului termen de judecată, când a şi fost soluţionată acţiunea.
Pentru considerentele arătate, constatând că soluţia instanţei de fond este greşită, în ceea ce priveşte dispoziţia de obligare a pârâtului la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, va fi admis recursul şi modificată, în parte, sentinţa atacată, în sensul înlăturării dispoziţiei susmenţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 2464 din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că înlătură obligarea pârâtului Ministerul Justiţie la plata către reclamantul D.E. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2315/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2336/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
