ICCJ. Decizia nr. 2319/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2319/2011
Dosar nr. 4790/3/2009
Şedinţa publică de la 19 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC M. SRL a chemat în judecată pârâta Agenţia Domeniilor Statului, solicitând instanţei să dispună:
-obligarea Agenţiei Domeniilor Statului să respecte Hotărârea din data de 28 noiembrie 2007, emisă de către Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, prin care s-a aprobat solicitarea reclamantei din 31 iulie 2007, privind concesionarea prin atribuire directă a suprafeţelor de teren de sub luciu de apă şi a terenurilor aferente amenajării piscicole T., localitatea N., jud. Constanţa.
-obligarea Agenţiei Domeniilor Statului să respecte Hotărârea Consiliului Administraţie al Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol din 18 decembrie 2006, prin care s-a aprobat tariful pe kg de peşte, modul de calcul şi de plată al redevenţei şi Anexele cadru care la baza Contractului cadru de Concesiune prin Atribuire Directa.
-obligarea pârâtei Agenţia Domeniilor Statului să respecte şi să aplice modul de calcul al redevenţei stabilit în baza parametrilor şi calculelor efectuate de către specialiştii Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, toate clauzele contractuale prevăzute în Contractul de Concesiune Atribuire Directă, Anexele şi Procesele Verbale de Punere in Posesie, aşa cum au fost redactate de Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol şi semnate de SC M. SRL, pentru suprafaţa de teren de 1970,15 ha aferentă amenajării piscicole T., localitatea N., jud. Constanţa, conform cadrului legal stabilit de Legea nr. 268/2001, Hotărârea din 18 decembrie 2006, Hotărârea din 28 noiembrie 2007, O.U.G. nr. 23 din 05 martie 2008.
-obligarea Agenţiei Domeniilor Statului să semneze Contractul de Concesiune Atribuire Directă, redactat de către Compania Naţionala de Administrare a Fondului Piscicol şi semnat de către SC M. SRL, respectând clauzele contractuale stabilite de către Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol conform cadrului legal stabilit de Legea nr. 268/2001.
1.1. Prin sentinţa civilă nr. 1324 din 01 aprilie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, potrivit .art. 2 lit. d) din C. proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, soluţionarea cauzei este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, întrucât Agenţia Domeniilor Statului este o instituţie organizată la nivel naţional, aparţinând categoriei autorităţilor şi instituţiei centrale.
2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 4201 din 27 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC M. SRL., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că nesoluţionarea cererii reclamantei, adresată pârâtei Agenţia Domeniilor Statului nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat, întrucât nu poate fi stabilită obligaţia părţii pârâte de a încheia contractul de concesiune solicitat de reclamantă, dispoziţiile Legii nr. 268/2001, invocate şi de către reclamantă, conducând la concluzia că acest drept invocat nu subzistă în patrimoniul acesteia la acel moment.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că la data de 31 iulie 2007, reclamanta a formulat cerere către Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, prin care a solicitat concesionarea prin atribuire directă, conform 21 alin. (1) şi alin. (3) al Legii nr. 268/2001, actualizată în data de 03 februarie 2004, H.G. nr. 577 din 13 iunie 2002 şi normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, privind privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare şi a Legii nr. 137/2002, arătând în petiţie că activele fac parte din fosta fermă Năvodari care cuprinde Lacul T. şi pepiniera M.K., construită şi amenajata în partea de N-E a acestuia.
În ceea ce priveşte situaţia juridică a terenului, prima instanţă a reţinut că suprafaţa totală este de 11.487,43 ha din care 11.174,06 ha s-a aflat în administrarea SC P. SA Constanta până în anul 2000, când s-a înfiinţat Agenţia Domeniilor Statului ca administrator în numele statului pentru terenurile domeniu public sau privat al statului, deţinute de societăţile agricole şi piscicole, staţiuni şi institute de cercetare, companii şi societăţi naţionale.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că, întrucât Agenţia Domeniilor Statului s-a subrogat Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol conform O.U.G. nr. 23/2008, privind pescuitul şi acvacultura, societatea reclamantă a solicitat pârâtei semnarea contractului de concesiune, a anexelor şi a proceselor-verbale de punere în posesie, urmare a respectării Legii 268/2001, Hotărârii din 18 decembrie 2006, Hotărârii din 28 noiembrie 2007 şi Ordonanţei nr. 23 din 05 martie 2008.
Având în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 268/2001 şi ale art. 16 din H.G. nr. 626 din 6 iulie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, instanţa de fond a constatat că dreptul de concesiune, prin atribuire directă la data adresării cererii de recunoaştere a dreptului, nu exista în patrimoniul reclamantei, ţinând seama de obiectul contractului, şi nici restul elementelor de patrimoniu ce se solicita a face obiectul contractului de concesiune nu pot fi considerate ca încadrabile în categoria de terenuri cu destinaţie agricola vizate de lege, în forma de la data adresării cererii administrative, reclamanta nefăcând dovada ca între acestea s-ar regăsi şi amenajări piscicole.
3. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-reclamantă
Împotriva sentinţei nr. 4201 din 27 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC M. SRL Bucureşti.
Invocând ca temei legal al căii de atac exercitată prevederile art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ., în esenţă, recurenta-reclamantă a dezvoltate următoarele motive de recurs ale hotărârii primei instanţe:
- s-a făcut în cauză o greşită aplicare şi interpretare a prevederilor art. 211 din Legea nr. 268/2001, privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului, cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului;
- obiectul contractului de concesiune - atribuire directă l-a reprezentat concesionarea prin atribuire directă a suprafeţelor de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole precum şi terenurile aferente acestora, în suprafaţă de 1970,15 ha, terenuri cu destinaţie agricolă;
- destinaţia agricolă a terenului rezultă şi din interpretarea Cap. 7 din contract (pct. 7.1.18) ca şi din Convenţia existentă la dosar, ca parte integrantă a contractului de concesiune-atribuire directă, iar instanţa, în măsura în care nu era deplin lămurită cu privire la situaţia juridică a terenului avea posibilitatea de a solicita lămuriri de la Agenţia Domeniilor Statului;
- hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, pronunţându-se doar pe aspectul lipsei interesului legitim al reclamantei-recurente, deşi nu a invocat o astfel de excepţie şi în plus nici nu a răspuns fiecăruia din capetele acţiunii principale:
- la data de 5 martie 2008 s-a emis O.U.G. nr. 23 privind Pescuitul şi Acvacultura, publicată în M. Of. nr. 180/10.03.2008, prin care Agenţia Domeniilor Statului s-a subrogat Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, motiv pentru care s-a solicitat acestei autorităţi semnarea contractului de concesiune şi anexelor menţionate, urmare a respectării hotărârii din 28 noiembrie 2007, a Legii nr. 268/2001, a hotărârii din 18 decembrie 2006 şi a Ordonanţei nr. 23 din 5 martie 2008, petit de acţiunea la care nu s-a răspuns, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare;
-instanţa de fond nu a manifestat rol activ în dezlegarea pricinii.
4.Întâmpinarea intimatei Agenţia Domeniilor Statului şi probe noi administrate în recurs
La data de 29 martie 2011, intimata-pârâtă Agenţia Domeniilor Statului a trimis un set de documente instanţei de recurs, arătând că în urma verificărilor efectuate a fost identificat Contractul de Concesiune Atribuire Directă din data de 9 aprilie 2008, încheiat cu reclamanta-recurentă, depus la dosar cu semnături şi număr de înregistrare menţionând şi prevederile art. II din Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, arătând că s-au predat către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură acţiunile deţinute de Agenţia Domeniilor Statului la societatea comercială cu profil piscicol, terenurile pe care sunt amenajările piscicole şi alte terenuri aferente amenajărilor piscicole deţinute de aceasta.
S-a arătat că respectivul contract de concesiune prin atribuire directă, încheiat la data de 21 februarie 2008 a fost preluat de la Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol la data de 9 aprilie 2008 prin protocolul de predare din 9 aprilie 2008, înregistrat la Agenţia Domeniilor Statului.
5. Precizările la cererea de recurs depuse de recurenta-reclamantă
Urmare a depunerii de către intimata-pârâtă Agenţia Domeniilor Statului a Contractului de Concesiune Atribuire Directă, redactat şi semnat de către Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, la data de 21 februarie 2008, având ca obiect suprafaţa de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole şi terenurile aferente acestora, în perimetrul localităţii Năvodari, recurenta a solicitat instanţei de recurs să constate că acţiunea sa a rămas fără obiect.
6. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa atacată prin prisma prevederilor legale incidente şi raportat la probele noi administrate în recurs şi faţă de precizările corespunzătoare ale părţilor Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul de faţă.
Faţă de precizările exprese ale recurentei-reclamante, raportat la înscrisurile noi depuse în recurs, respectiv contractul de Concesiune Atribuire Directă, redactat şi semnat la data de 21 februarie 2008 de intimată şi reţinând că practic petitul principal al acţiunii de chemare în judecată l-a constituit solicitarea de obligare a pârâtei la semnarea acestui contract, Înalta Curte, menţinând soluţia de principiu, a primei instanţe în sensul respingerii acţiunii reclamantei, urmează a substitui netemeiniciei constatate, rămânerea fără obiect a cererii, în mod necontestat evidenţiată de ambele părţi.
Câtă vreme soluţia de respingere a acţiunii reclamantei recurente se menţine, independent de motivul reţinut, din perspectivă procesuală, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. soluţia pe care instanţa de control o va pronunţa, nu poate fi decât de respingere a recursului de faţă, fără a se mai impune însă examinarea criticilor iniţiale, vizând temeinicia soluţiei instanţei de fond, raportat la precizările şi probatoriile noi administrate, astfel cum s-a arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC M. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 4201 din 27 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2312/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2323/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
