ICCJ. Decizia nr. 2327/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2327/2011
Dosar nr. 370/35/2010
Şedinţa publică de la 19 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, reclamantul T.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, anularea Ordinului M.I.R.A. nr. S/II/4097 din 24 august 2007, prin care a fost trecut din categoria A - corpul ofiţerilor de poliţie, în categoria B - corpul agenţilor de poliţie cu grad profesional de agent şef de poliţie.
Reclamantul a solicitat totodată şi reîncadrarea sa în gradul profesional avut anterior aplicării Ordinului M.I.R.A. nr. S/II/4097 din 24 august 2007, precum şi acordarea drepturilor cuvenite şi neacordate, de la data aplicării ordinului şi până la reîncadrarea sa efectivă.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii, având în vedere că reclamantul a luat cunoştinţă de ordinul contestat în anul 2007, promovând acţiunea abia în anul 2009.
Prin sentinţa nr. 328/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, a admis excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii în contencios administrativ şi drept urmare a respins acţiunea formulată de reclamantul T.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca tardiv introdusă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel, a reţinut, în esenţă, din analiza probelor aflate la dosar, respectiv procesul verbal al şedinţei de comandă din data 03 septembrie 2007 şi procesul verbal din 26 iulie 2007, că reclamantul a luat cunoştinţă de ordinul contestat de la data aplicării lui, respectiv din anul 2007, în vreme ce acţiunea în contencios a fost introdusă abia 17 decembrie 2009, aşadar cu nerespectarea termenului de decădere de 1 an de zile, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-reclamant
Împotriva sentinţei nr. 328/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamantul T.D..
Recurentul-reclamant, apreciind că instanţa de fond în mod nelegal a admis excepţia de tardivitate invocată de intimatul-pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în considerarea următoarelor susţineri şi critici înfăţişate prin motivele de recurs dezvoltate:
-instanţa de fond a preluat necenzurat susţinerile pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor, interpretând eronat că a luat cunoştinţă de măsura dispusă prin Ordinul nr. S/II/4109 din 24 august 2007, încă din anul 2007, în condiţiile în care acest act administrativ nu i-a fost niciodată comunicat;
-instanţa de fond a interpretat greşit actele depuse în probaţiune, respectiv procesul verbal din 26 iulie 2007 din care a apreciat că ar rezulta opţiunea reclamantului de a rămâne în activitate;
-din septembrie 2007 continuarea activităţii, practic, s-a realizat la dispoziţia verbală a şefului inspectoratului, sens în care a păstrat şi legitimaţia cu gradul de ofiţer aşa încât este evident că soluţia dată excepţiei de tardivitate este rezultatul unei interpretări greşite de către instanţa de fond a elementelor de fapt.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile aduse sentinţei pronunţate de prima instanţă şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate motivele de recurs invocate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.
Actele şi lucrările dosarului atestă că acţiunea în contencios administrativ a reclamantului T.D., având ca obiect anularea Ordinului M.I.R.A. nr. S/II/4037 din 24 august 2007 de trecere din categoria A - corpul ofiţerilor de poliţie, în categoria B - corpul agenţilor de poliţie, solicitarea de reîncadrare în categoria A, cu acordarea drepturilor salariale cuvenite astfel cum a fost ulterior precizată, a fost înregistrată la data de 7 decembrie 2009, iniţial pe rolul Tribunalului Satu Mare, de unde a fost declinată la Curtea de Apel Oradea, dată fiind necompetenţa materială a tribunalului în procesele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanţe este corectă în sensul că, judecătorul fondului examinând cu prioritate excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii, în mod judicios, în raport de prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, republicată, a considerat-o întemeiată şi în consecinţă a respins acţiunea recurentului-reclamant, pe acest motiv.
Nu sunt întemeiate susţinerile şi criticile recurentului în condiţiile în care, în cuprinsul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se arată fără echivoc că „pentru motive temeinice” cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni reglementat de art. 11 alin. (1) dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului sau data luării la cunoştinţă, după caz.
Acest termen de 1 an având natura juridică a unui termen de decădere, după cum se prevede expres în art. 11 alin. (5) din acelaşi act normativ, a fost în mod evident nesocotit, instanţa de fond realizând o corectă interpretare şi a elementelor de fapt dovedite în cauză, cu privire la data de la care se calculează acest termen.
Din această perspectivă, contrar celor susţinute de recurent prezintă relevanţă şi este edificator procesul-verbal din 26 iunie 2007, încheiat cu ocazia discuţiilor purtate de conducerea IPJ Satu Mare cu mai multe persoane, printre care şi recurentul, aflate în aceeaşi situaţie. După cum s-a consemnat în acest proces-verbal recurentul-reclamant şi-a manifestat opţiunea de a-şi continua activitatea, chiar în condiţiile în care aprecia că prevederile art. 73 din Legea nr. 360 din 16 iunie 2002, ce impuneau pierderea calităţii de ofiţer, în condiţiile arătate în respectiva reglementare, este neconstituţională.
Aşa fiind, în mod evident nu se poate susţine de către recurent că nu a avut cunoştinţă de măsura dispusă prin Ordinul din 24 august 2007.
Celelalte elemente de fapt învederate prin motivele de recurs (ex: păstrarea în continuare a legitimaţiei) de către recurent nu prezintă relevanţă şi nu sunt de natură a înlătura concluziile instanţei de fond, în raport de probele pe care aceasta şi-a fundamentat soluţia, mai cu seamă că în intervalul de timp în discuţie au survenit modificări salariale ce au putut fi direct resimţite de recurent.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat în temeiul art. 312 alin. (1) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.D. împotriva sentinţei nr. 328/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2323/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2333/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
