ICCJ. Decizia nr. 2402/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2402/2011
Dosar nr. 1332/44/2010
Şedinţa publică din 28 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2402 din 28 aprilie 2011, Curtea de Apel Galaţi a admis cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2610 din 06 septembrie 2010 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti formulată de reclamanta A.M., a dispus suspendarea Ordinului nr. 2610 din 06 septembrie 2010 a Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a anulat Ordinul nr. 2610 din 06 septembrie 2010 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti şi a dispus reintegrarea reclamantei A.M. în funcţia avută anterior, a obligat autoritatea pârâtă să plătească reclamantei despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul actual şi celelalte drepturi primite de aceasta în funcţia de director executiv, a obligat autoritatea pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:
Prin Ordinul nr. 2610 din 06 septembrie 2010 emis de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, s-a dispus încetarea aplicabilităţii Ordinului nr. 1127 din 05 mai 2010 emis de către preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor . cu privire la exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de conducere vacante de director executiv al D.S.V.S.A. Vrancea.
Prin acelaşi act administrativ cu caracter individual s-a dispus ca, începând cu aceeaşi dată, revenirea în funcţia publică de execuţie de consilier, clasa I, grad profesional principal în cadrul D.S.V.S.A. Vrancea, cu acordarea drepturilor salariale potrivit prevederilor legale în vigoare.
Reclamanta şi-a întemeiat cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2610 din 06 septembrie 2010 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor pe dispoziţiile art. 15 raportat la dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea a constatat că sunt îndeplinite cele două condiţii cumulative prevăzute de dispoziţiile legale menţionate.
Cu privire la existenţa cazului bine justificat s-a reţinut că în momentul schimbării locului de muncă retribuţia reclamantei s-a diminuat, iar poziţia sa profesională şi socială a fost afectată.
Cât despre paguba iminentă s-a reţinut că aceasta există pentru că fost afectat statutul profesional, social şi material al reclamantei.
Cu privire la fondul litigiului, s-a reţinut că Ordinul nr. 2610 din 6 septembrie 2010 emis de autoritatea pârâtă are un preambul în care se înşiruie o serie de acte normative fără nicio justificare faptică, fără a se face referire la vreo cercetare prealabilă.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a motivat recursul pe situaţia de fapt şi de drept în sensul că referitor la suspendarea executării actului administrativ în litigiu nu au fost întrunite condiţiile imperative ale art. 14 din Legea nr. 554/2004 – cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Privitor la anularea Ordinului nr.2610/2010, această măsură a fost greşit luată de către Curtea de Apel, în raport de probatoriile administrate şi de dispoziţiile legale în materie.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi vis-a-vis de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Curtea de Apel Galaţi prin sentinţa recurată a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2610/2010 emis de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor până la soluţionarea irevocabilă a cauzei şi totodată a anulat acest ordin, dispunând reintegrarea intimatei- reclamante în funcţia avută anterior cu plata unei despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată.
Din analiza probatoriului administrat coroborat cu dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, rezultă că în ceea ce priveşte suspendarea executării unui act administrativ, aceasta se poate dispune atunci când sunt întrunite cumulativ două condiţii – cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Desigur, legiuitorul defineşte fără dubiu cazul bine justificat însă din actele anexate nu se poate reţine o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrat, întrucât la baza acestuia au stat OUG nr. 42/2004, Legea nr. 215/2004 şi HG nr. 1415/2009 cât şi prevederile Legii nr. 188/1999.
Ordinul în litigiu a avut la bază şi Nota nr. x din anul 2010 întocmită de organele competente din cadrul Autorităţii Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vrancea prin care s-au constatat deficienţe în activitatea managerială a intimatei.
Conform Recomandării nr. R (89) 8 a Comitetului de Miniştri din Consiliul Europei măsura suspendării poate fi acordată în situaţia în care executarea acestuia este de natură să producă pagube grave şi în situaţia în care există o puternică îndoială în ceea ce priveşte legalitatea actului.
Nici paguba iminentă nu a fost probată, întrucât motivarea instanţei de fond este neconvingătoare, în sensul că această condiţie a fost îndeplinită doar pentru că i-a fost afectat reclamantei statutul profesional.
Conform art. 2 din Legea nr. 554/2004, prejudiciul trebuie să fie material şi viitor şi previzibil sau să perturbe grav şi previzibil funcţionarea autorităţii publice.
În speţă, situaţia în care reclamanta-intimată exercitată temporar funcţia publică de conducere vacantă şi că ulterior a revenit în funcţia de execuţie prin Ordinul în litigiu, nu este de natură a-i produce o pagubă iminentă în sensul Legii nr. 554/2004.
Privitor la anularea pe fond a actului administrativ din actele anexate rezultă că acest ordin s-a fondat pe Nota de constatare a echipei de control nr. x din anul 2010, Comisia propunând remedierea unor deficienţe stabilite în sarcina reclamantei.
Motivarea primei instanţe pentru anularea ordinului este succintă şi nerelevantă, actul administrativ având caracter temporar şi nu perpetuu.
Rezultă fără dubiu că acest ordin a fost emis în baza dispoziţiilor legale mai sus invocate, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege şi s-a dat în raport de deficienţele constatate în activitatea managerială a intimatei, astfel cum rezultă din verificările echipe de control din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor .
Va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea formulată de reclamanta A.M., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei nr. 246 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta A.M., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2400/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2408/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
