ICCJ. Decizia nr. 2408/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2408/2011
Dosar nr. 1034/1/2011
Şedinţa publică din 28 aprilie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu B.N.E., în sensul că instanţa a constatat calitatea de colaborator al securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât, în temeiul OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că potrivit adresei nr. S/112638 din 20 iunie 2007 a S.R.I. şi a Notei de constatare din 8 august 2008 întocmită de Direcţia de Investigaţii a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul B.N.E. figurează cu dosar fond reţea nr. 5775 din Dâmboviţa fiind mai întâi recrutat în perioada satisfacerii stagiului militar, iar ulterior ca informator contrasabotaj.
Instanţa a constatat că, pentru prima perioadă a colaborării sale, pârâtul a semnat un angajament olograf de colaborare cu Securitatea, la data de 14 noiembrie 1971, preluând numele conspirativ „P.C.”, iar ulterior a furnizat informaţii cu privire la fapte şi persoane determinate.
Având în vedere cele reţinute, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, atât sub aspectul furnizării de informaţii, conform art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, cât şi sub aspectul îngrădirii unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ca urmare a acestei furnizări de informaţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B.N.E.
Prin Decizia nr. 622 din 5 februarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de B.N.E. ca nefondat.
Instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a efectuat o analiză aprofundată a probatoriului administrat prin prisma prevederii legale citate mai sus şi a expus în detaliu motivele care i-au format convingerea că în speţă sunt întrunite condiţiile legale pentru constatarea calităţii de colaborator a recurentului-pârât.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B.N.E., invocând motivul prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 8C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 4589 din 27 octombrie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de B.N.E. împotriva deciziei nr. 622 din 5 februarie 2010, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa supremă a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, or prin Decizia nr. 622 din 5 februarie 2010, Înalta Curte soluţionând recursul declarat de B.N.E. l-a respins ca nefondat, menţinând dispoziţiile sentinţei nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind temeinice şi legale; în această situaţie, este evident că instanţa de recurs nu a evocat fondul cauzei.
Împotriva deciziei nr. 4589 din 27 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat cerere de revizuire B.N.
Pentru această a doua cerere de revizuire au fost invocate dispoziţiile art. 327 C. proc. civ., arătându-se în mod succint că date fiind starea precară a sănătăţii sale, ce poate fi dovedită cu acte medicale, revizuientul a fost lipsit de posibilitatea de a-şi formula apărările necesare în faţa instanţei care a soluţionat recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.
Examinând această nouă cale extraordinară de atac exercitată de B.N., Înalta Curte observă că prin Decizia nr. 4589 din 27 octombrie 2010 aceeaşi instanţă a soluţionat irevocabil o cerere de revizuire întemeiată pe aceleaşi motive ca şi cea de faţă, motive care se subsumează pct. 8 al art. 322 alin. (1) C. proc. civ., respingând-o pentru argumentele deja expuse în rezumat.
De această dată însă cererea de revizuire este îndreptată împotriva soluţiei de respingere a cererii de revizuire a deciziei prin care Înalta Curte s-a pronunţat asupra recursului declarat împotriva sentinţei nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare care se poate exercita numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, art. 322 alin. (1) pct. 1-10 din C. proc. civ.; în cazul hotărârilor date de o instanţă de recurs legiuitorul a condiţionat în mod expres utilizarea acestei căi de atac de evocarea fondului, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt stabilite, în oricare din aceste ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
Pentru a aprecia asupra incidenţei motivului de revizuire invocat, în speţă art. 322 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. („dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa”) instanţa este datoare a verifica îndeplinirea condiţiei generale de admisibilitate enunţată.
Procedând astfel, Înalta Curte remarcă inadmisibilitatea cererii de revizuire dintr-o dublă perspectivă: pe de o parte Decizia a cărei revizuire se cere nu este pronunţată de Înalta Curte ca instanţă de recurs, iar pe de altă parte, nu este îndeplinită cerinţa evocării fondului în sensul explicat mai sus.
În acest context nu mai este posibilă examinarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi cum jurisprudenţa în materie a stabilit că în situaţia neîndeplinirii exigenţelor impuse de lege pentru promovarea unei cereri de revizuire soluţia este aceea de respingere ca inadmisibilă a acestei cereri, Înalta Curte va proceda în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de B.N.E. împotriva deciziei nr. 4589 din 27 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2402/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2409/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
