ICCJ. Decizia nr. 2420/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2420/2011
Dosar nr. 8988/2/2009
Şedinţa publică din 29 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea formulată, reclamanta P.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, fostul Ministru al Sănătăţii Publice E.N., Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor Concursului, Comisia Centrală de concurs şi Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G.", a solicitat anularea validării concursului pentru ocuparea funcţiei de manager al Spitalului, validarea concursului în favoarea sa şi numirea reclamantei în funcţia de manager al Spitalului, anularea Ordinului Ministerului Sănătăţii Publice din 13 decembrie 2006 prin care a fost numită M.V. în funcţia de manager pe o perioadă de 3 ani şi obligarea Ministrului şi a Spitalului să-i plătească salariul ce i s-ar fi cuvenit pentru funcţia de manager.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada 17-24 noiembrie 2006 s-a desfăşurat concursul pentru ocuparea funcţiei de manager persoană fizică la Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G.", iar din Tabelul Nominal Centralizator cu rezultatele finale obţinute de candidaţi la concurs, tabel emis de Ministerul Sănătăţii Publice- Comisia Regională de Concurs Bucureşti, rezultă că a fost respinsă cu media finală de 8,10 şi a fost admisă pentru ocuparea funcţiei doamna M.V. cu media finală 8,27.
Reclamanta a arătat că a formulat contestaţie, iar, conform art. 29 alin. (3) din Ordinul nr. 1212/2006, Comisia avea obligaţia să-i soluţioneze contestaţia în termen de 48 ore de la data depunerii, astfel că nesoluţionând contestaţia în termen legal a încălcat legea şi a generat o serie de ilegalităţi.
A mai arătat reclamanta că nu a fost soluţionată contestaţia sa nici până la data formulării acţiunii, iar Comisia a înaintat procedura de validare conform art. 30 din Ordin, deşi până la soluţionarea contestaţiei nu putea fi validat rezultatul concursului.
S-a mai arătat că un alt motiv de nelegalitate priveşte nemotivarea în fapt şi în drept a actului validării, care este obligatorie şi faptul că nu i-a fost comunicat acest act, solicitând ca instanţa să pună în vedere pârâtului să depună actul validării.
Pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii, excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiei şi a Comisiei Centrale de Concurs, iar, în subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministrul E.N. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii şi excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a comisiilor de concurs, iar pârâtul Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G." a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii şi lipsa calităţii procesuale pasive şi în subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În şedinţa de judecată de la termenul din 21 aprilie 2010, instanţa a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei capacităţii procesuale a Comisiei Centrale de Concurs şi a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor, precum şi excepţia tardivităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Spitalului, ca neîntemeiate, pentru considerentele reţinute prin încheierea de şedinţă de la acel termen.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 2792 din 9 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta P.E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, E.N. - fost Ministru al Sănătăţii, Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor prin Ministerul Sănătăţii, Comisia Centrală de Concurs prin Ministerul Sănătăţii, Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G. " şi M.V.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat instanţei anularea validării concursului pentru ocuparea funcţiei de manager al Spitalului de Psihiatrie T. „Dr. C.G.", instanţa a reţinut că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Din înscrisul intitulat „referat de aprobare" întocmit de Comisia Centrală de Concurs" rezultă că s-a înaintat ministrului sănătăţii publice propunerea de validare a concursului, iar actul a fost înregistrat la Ministerul Sănătăţii Publice, Cabinet ministru cu nr. 7546 din 7 decembrie 2006 şi de asemenea rezultă că a fost aprobată propunerea de validare a rezultatelor concursului, fără observaţii pentru motivele de fapt şi de drept expuse în propunere.
Din referatul nr. 7546/2006 rezultă expres că s-a dispus „validarea rezultatelor concursurilor organizate de cele 8 Comisii regionale conform proceselor-verbale alăturate".
Din procesul-verbal anexat rezultă, de asemenea expres, că s-a înaintat ministrului şi propunerea de validare, pentru Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G. Bucureşti", a candidatei M.V., iar Ministrul a semnat propunerea, realizând actul validării concursului pentru acest post.
Cu privire la susţinerea reclamantei, în sensul că au fost încălcate prevederile art. 29 alin. (3) şi art. 30 alin. (1) din Ordinul nr. 1212 din 5 octombrie 2006, instanţa a constatat că nu poate fi apreciată ca motiv de anulare a actelor contestate.
S-a reţinut în considerentele hotărârii atacate că în speţă reclamanta a avut posibilitatea să conteste rezultatele finale, iar Comisia de soluţionare a contestaţiilor a răspuns reclamantei cu adresa nr. 60596 din 28 noiembrie 2006, în 48 de ore de la înregistrarea contestaţiei.
S-a mai reţinut cu privire la acest aspect că procedura contestaţiei este o cale administrativă de atac, iar soluţionarea acesteia de către autoritatea publică cu vicii de formă sau de fond cu privire la actul emis, ca răspuns la contestaţie, nu conduce automat la anularea actului de validare a concursului sau actului de numire a candidatului câştigător al concursului.
Instanţa de fond a apreciat că acţiunea în anulare introdusă în instanţă trebuie să vizeze aspecte de nelegalitate ale actului a cărui anulare se solicită, că în speţă procedura prealabilă demonstrează că a fost parcursă, iar autoritatea publică a răspuns (chiar şi inform sau contrar aşteptărilor reclamantei), în sensul menţinerii rezultatului final.
Astfel, s-a constatat că susţinerile reclamantei din contestaţia adresată Comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi deduse judecăţii prin prezenta acţiune, privesc doar percepţia reclamantei în calitate de candidat faţă de membrii comisiei de concurs, în condiţiile în care întrebările care i-au fost adresate intră în marja de competenţe ale comisiei de concurs, iar cu privire la depăşirea timpului de examinare, din contestaţie rezultă că însăşi reclamanta mai dorea să răspundă la întrebările puse în minutul 47 şi susţine că nu a fost lăsată să explice. Cu siguranţă aceasta în considerarea timpului alocat examinării.
Cu privire la comunicatul de presă dat de ministrul sănătăţii instanţa a constatat că este legal, deoarece numărul mare de contestaţii a impus amânarea validării concursului pentru soluţionarea acestora.
De asemenea, s-a apreciat de către instanţă că actul de prelungire a mandatelor directorilor interimari ai spitalelor este legal, întrucât directorii spitalelor au fost numiţi prin ordinul ministrului sănătăţii publice şi ca atare tot prin ordin se putea prelungi interimatul funcţiei, conform principiului de drept cine poate mai mult (numire în funcţie), poate şi mai puţin (prelungire funcţie).
În ceea ce priveşte nelegalitatea Ordinului din 13 decembrie 2006, de numire a câştigătoarei concursului pe funcţia de manager pe perioada de 3 ani, pentru toate considerentele reţinute anterior, în sensul că validarea concursului şi actele subsecvente sunt legale, s-a constatat că este un capăt de cerere neîntemeiat.
3. Recursul declarat de reclamantă
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta P.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cu caracter general ale art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta susţine că sentinţa recurată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta arată că instanţa de fond a ignorat susţinerile din cererea introductivă şi notele scrise depuse la dosarul cauzei, precum şi considerentele reţinute prin Decizia de casare nr. 3649 din 30 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe care le-a „interpretat cu rea-credinţă”.
Recurenta realizează o prezentare a situaţiei de fapt precum şi a criticilor de nelegalitate, reiterate în contestaţia nr. 19247 din 26 noiembrie 2006 privind modul în care a fost evaluată şi punctată la concursul desfăşurat în perioada 17 – 24 noiembrie 2006, pentru ocuparea funcţiei de manager persoana fizică la Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G.”.
Arată că în lipsa oricăror probe a reţinut existenţa actului de validare al concursului act ce în conformitate cu dispoziţiile art. 30 din Ordinul Ministerului Sănătăţii Publice nr. 1212 din 05 octombrie 2006, trebuie să fie un act premergător, ordinului de numire în funcţia de manager şi în aceste condiţii Ordinul din 13 decembrie 2006 este vădit netemeinic şi nelegal, deoarece nu indică actul juridic administrativ premergător, cel al validării concursului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul de faţă este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de control judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerinţele cuprinse de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii. Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză raportat la dispoziţiile normative incidente, nefiind încălcate prevederile art. 315 C. proc. civ.
După cum s-a relevat anterior, obiectul prezentei cauze este reprezentat de anularea validării concursului pentru ocuparea funcţiei de manager a Spitalului de Psihiatrie T. „Dr. C.G.”, validarea concursului în favoarea reclamantei cu consecinţa numirii în funcţia de manager al spitalului, cu plata drepturilor băneşti cuvenite, precum şi anularea Ordinului Ministerului Sănătăţii Publice din 13 decembrie 2006 prin care a fost numită M.V. în funcţia de manager pe o durată de 3 ani.
Instanţa de fond exercitând controlul de legalitate al actelor a căror anulare a fost solicitată şi în acord cu îndrumările cuprinse în Decizia de casare, în mod corect a respins acţiunea.
Referitor la critica ce vizează lipsa actului de validare a concursului.
Conform art. 30 alin. (2) din Ordinului Ministerului Sănătăţii Publice nr. 1212 din 05 octombrie 2006 „preşedintele Comisiei Centrale de Concurs după verificarea documentelor primite de la comisiile regionale de concurs propune ministrului sănătăţii publice validarea concursurilor şi emiterea ordinelor de încadrare pentru cei nominalizaţi”.
Nefiind în prezenţa unei prevederi normative care să impună actului de validare o anumită formă juridică prima instanţă a reţinut în acord cu probele administrate că propunerea de validare însoţită de aprobarea dată de către autoritatea competentă să o acorde reprezintă validarea rezultatelor concursului materializată, iar în procesul-verbal cu rezultatele concursului şi nominalizările pentru fiecare post de manager scos la concurs, aflat la dosarul iniţial, este menţionat şi Spitalul de Psihiatrie T.„Dr. C.G.” Bucureşti, la poziţia 19 cu manager M.V.
Aceste constatări ale primei instanţe nu contrazic îndrumările cuprinse în Decizia de casare în care s-a reţinut că existenţa actului de validare a concursului este contestată şi că în primul ciclu procesual prin hotărârea pronunţată s-a concluzionat asupra existenţei actului de validare cu o motivare succintă şi neconvingătoare.
Sub acest aspect, criticile recurentei-reclamante privind încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, iar referirile privind „reaua credinţă” exced limitelor criticilor de nelegalitate prevăzute în art. 3041 C. proc. civ. şi sunt nedovedite.
Referitor la aspectele invocate în contestaţia nr. 19247 din 26 noiembrie 2006 şi plângerea prealabilă înregistrată la Ministerul Sănătăţii Publice sub nr. 65320 din 22 decembrie 2006 privind respectarea de către comisie a procedurilor de organizare şi desfăşurare a concursului, precum şi normele legale ce fac parte integrantă din Ordinul Ministerului Sănătăţii Publice nr. 1212 din 05 octombrie 2006, publicat în M. Of. al României nr. 839/11.10.2006, prima instanţă şi-a motivat soluţia adoptată în acord cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prezentându-şi argumentele într-o manieră convingătoare, sistematizarea motivelor de fapt şi de drept ale solicitărilor făcute, răspunzând punctual şi coerent la acestea.
Cu privire la adresa de răspuns la contestaţia reclamantei, într-adevăr în Decizia de casare s-a reţinut că aceasta nu are caracterul unei hotărâri pronunţate în cadrul procedurii legale de soluţionare a contestaţiei deoarece nu exprimă voinţa membrilor ce alcătuiesc comisia de soluţionare a contestaţiilor şi nu se fundamentează pe un examen efectiv al aspectelor sesizate de către reclamantă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acord cu opinia primei instanţe, reţine că soluţionarea contestaţiei de către autoritatea publică cu vicii de formă sau de fond cu privire la actul emis, ca răspuns la contestaţie, nu conduce automat la anularea actului de validare a concursului sau actului de numire a candidatului câştigător al concursului, în lipsa unor aspecte de nelegalitate ale actului a cărui anulare se solicită.
Faţă de aceste considerente şi cererea privind anularea Ordinului Ministerului Sănătăţii Publice din 13 decembrie 2006 de numire pe funcţia de manager a câştigătoarei concursului, deşi la distanţă foarte mică de media obţinută de recurenta-reclamantă, în mod corect a fost respinsă, din probele administrate, nerezultând nelegalitatea validării, respectiv a actelor subsecvente conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum s-a susţinut prin acţiune.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Aşa fiind, constatând că nu sunt motive de modificare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.E. împotriva sentinţei civile nr. 2792 din 9 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2409/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2421/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
