ICCJ. Decizia nr. 2409/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2409/2011
Dosar nr. 1234/1/2011
Şedinţa publică din 28 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 810 din 16 februarie 2010, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Ambulanţă Bucureşti I., succesor în drepturi al pârâtei chemată iniţial în judecată, desfiinţată prin HG 1562/2009.
Reclamantul OCSSS, în contradictoriu cu Staţia Centrală de Transport Sanitar şi Ambulanţă Aeriană B. a solicitat suspendarea executării Hotărârii de Guvern nr. 1054/2009 privind transmiterea unui imobil aflat în domeniul public al statului din administrarea Ministerului Sănătăţii pentru OCSSS, în administrarea Ministerului Sănătăţii, pentru Staţia Centrală de Transport Sanitar şi Ambulanţă Aeriană B., până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că împrejurările invocate de reclamant în susţinerea cazului bine justificat creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului atacat, în sensul art. 2, lit. t) din Legea nr. 554/2004.
S-a constat că nici condiţia pagubei iminente nu a fost probată în speţă, conform art. 2, lit. ş) din Legea contenciosului administrativ, deoarece simpla transmitere a dreptului de administrare asupra imobilului nu demonstrează prin ea însăşi îndeplinirea acestei condiţii, eventuala producere a unei pagube, fiind necesar a fi consecinţa directă a cazului bine justificat care îndreptăţeşte suspendarea actului, fapt nedovedit în speţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul OCSSS Bucureşti care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:
Prin Decizia nr. 560 din 1 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de OCSSS împotriva sentinţei nr. 810 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a constatat următoarele:
Recurentul reclamant OCSSS Bucureşti nu a reuşit să facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv dacă există un „caz bine justificat” şi o „pagubă iminentă” aşa cum sunt definite aceste noţiuni de art. 2 lit. t) şi ş) din acelaşi act normativ.
A mai apreciat instanţa că recurentul nu a făcut dovada unei stări de fapt sau de drept de natură să creeze o puternică îndoială asupra legalităţii HG nr. 1054/2009, prima instanţă concluzionând corect că recurentul – reclamant nu a probat „un caz bine justificat”, care să conducă la suspendarea executării actului administrativ.
Deşi neîndeplinirea uneia din condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 este suficientă pentru a justifica respingerea cererii de suspendare a executării HG nr. 1054/2009, instanţa de recurs a constatat că în mod corect Curtea de Apel a stabilit că în cauză nu s-a dovedit nici existenţa unei pagube iminente, în sensul art. 2 lit. ş) Legea contenciosului administrativ, respectiv a unor dispoziţii în cuprinsul actului administrativ vizat a căror îndeplinire i-ar produce recurentului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat, ori perturbarea gravă a activităţii.
Transferul dreptului de administrare a imobilului ocupat de recurent, către o altă instituţie şi o presupusă lipsă de control a racordurilor la utilităţi nu constituie o „pagubă iminentă” în sensul textului menţionat anterior, mai ales că instituţiile implicate în această operaţiune fac parte din acelaşi sistem, fiind subordonate aceleiaşi autorităţi administrative, astfel că este greu de presupus că măsurile adoptate ar avea alt scop decât o mai eficientă organizare şi cu atât mai mult o eventuală dezavantajare a unora dintre instituţiile subordonate.
Împotriva deciziei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire OCSSS, formulată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
S-a precizat în calea extraordinară de atac că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a avut în vedere la pronunţare o serie de înscrisuri care au fost emise cu întârziere şi care dovedesc dreptul de proprietate al revizuentului privitor la imobilul transmis prin HG nr. 1054/2009.
Cererea de revizuire este inadmisibilă şi va fi respinsă.
Conform art. 322 C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac care are ca obiect cererea adresată instanţei care a pronunţat hotărârea atacată de a şi-o retracta pentru motivele prevăzute expres de lege.
Pentru ca revizuirea să fie admisibilă în conformitate cu art. 322 alin. (1) C. proc. civ., trebuie să privească hotărârile definitive date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Prin urmare, rezultă că atunci când prin hotărârea dată în recurs nu s-a soluţionat fondul pricinii această cale extraordinară de atac nu este admisibilă.
Nu pot face obiectul căii de atac a revizuirii hotărârile instanţei de recurs prin care s-a respins recursul.
În speţă, prin Decizia nr. 560/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul declarat de OCSSS împotriva sentinţei nr. 810/2010 a Curţii de Apel Bucureşti ca nefondat, neevocându-se astfel fondul cauzei.
Faţă de aceste considerente mai sus arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că această cale extraordinară de atac formulată de OCSSS este inadmisibilă şi o va respinge în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de OCSSS împotriva deciziei nr. 560 din 1 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2408/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 2420/2011. Contencios → |
|---|
