ICCJ. Decizia nr. 2427/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2427/2011
Dosar nr. 34320/3/2009
Şedinţa publică din 29 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul L.V. a chemat în judecată, în calitate de pârât, Inspectoratul General de Poliţie al Municipiului Bucureşti, solicitând despăgubiri pentru abuzurile săvârşite de către acesta.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a fost supus unui interogatoriu de către un inspector din cadrul instituţiei pârâte, care nu era calificat în acest sens.
Prin sentinţa civilă nr. 2847 din 14 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât prin întâmpinare şi a respins acţiunea formulată de reclamantul L.V., deţinut la Penitenciarul G., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General de Poliţie al Municipiului Bucureşti, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că cererea formulată de reclamant nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi nici în dispoziţiile art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ, care prevăd cazurile în care poate fi sesizată instanţa de contencios administrativ de către o persoană vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L.V., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Cererea de recurs formulată de reclamantul L.V. la data de 17 noiembrie 2010 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii (…) c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că sentinţa atacată a fost comunicată reclamantului la data 11 noiembrie 2010, dar motivele de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei decât la data de 29 aprilie 2011, cu mult peste termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Potrivit art. 301 C. proc. civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel”.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică.
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanţă.
Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi ale art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de L.V. împotriva sentinţei civile nr. 2847 din 14 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2425/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2433/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
