ICCJ. Decizia nr. 2472/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1948 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea privind pe reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul G.N. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al securității.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâtul G.N. a fost recrutat în calitate de colaborator "în vederea cunoașterii și prevenirii oricăror fapte sau atitudini ce ar putea pune în pericol securitatea statului, precum și a formării unor anturaje necorespunzătoare", așa cum rezultă din conținutul raportului nr. 114/FC din 11 octombrie 1982 întocmit de lucrătorul de Securitate, preluând în acest scop numele conspirativ "N.".
Analizând într-o manieră detaliată cuprinsul notelor informative cu valoare operativă depuse la dosarul cauzei de către instituția reclamantă, Curtea, a reținut că pârâtul a furnizat informații care au relevat atitudini sau activități potrivnice regimului totalitar comunist și care au determinat luarea unor măsuri specifice, de natură să suprime drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor semnalate.
Astfel, prima instanță a reținut că pârâtul a primit sarcini legate de stabilirea concepției numitului P.M. despre orânduirea socialistă, precum și faptul că a redat discuțiile purtate cu persoana semnalată, care critica calitatea vieții și sistemul din România.
De asemenea, instanța de fond a analizat și materialele informative referitoare la un adept al Cultului Creștin după Evanghelie - numitul V.G.-, informațiile comunicate de către pârât ofițerilor de Securitate relevând o atitudine critică referitoare la religia ortodoxă și la politica statului român.
Curtea, a apreciat că informatorul "N." a desfășurat o activitate utilă Securității, legată de culegerea de informații despre elementele aflate în atenția acesteia, motiv pentru care a fost și recompensat cu anumite sume de bani.
Pe cale de consecință, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de colaborator al Securității în persoana pârâtului G.N., întrucât notele informative furnizate de pârât au denunțat activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și au fost de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, respectiv dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, dreptul la libertatea gândirii și a conștiinței, precum și dreptul la viață privată.
Curtea, a înlăturat apărările pârâtului formulate prin întâmpinare, reținând că, pe de o parte, faptul nesemnării de către acesta a unui angajament de colaborare cu Securitatea este irelevant întrucât prevederile legale incidente în cauza dedusă judecății nu condiționează stabilirea calității de colaborator de existența unui astfel de angajament, iar pe de altă parte, nu toate înscrisurile ce au fundamentat acțiunea reclamantului au fost întocmite de către ofițerii de Securitate, existând la dosarul cauzei mai multe note informative scrise și semnate de către pârât.
împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs în termenul legal pârâtul G.N.
în motivarea cererii de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul - pârât a arătat în esență:
- Toate materialele depuse de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității - Direcția de investigații au un caracter general, sunt cu precădere rapoarte întocmite de către aparatul de securitate și miliție fără a purta semnătura pârâtului și deci nu se poate trage concluzia că afirmațiile susținute aparțin pârâtului - recurent.
- Arată recurentul că din documente rezultă că ar fi lucrat o perioadă foarte mică de timp cu organele de securitate, toate informațiile au caracter general de cunoaștere a unor persoane, verificarea acestora pentru a îndeplini o anumită funcție și în nici un caz informații care ar duce la încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești. Astfel în urma unui raport al recurentului un cetățean a fost exclus din localitate însă arată recurentul informațiile pretinse au fost determinate și de faptul că deținea funcția de administrator și era obligat să intre în relații cu autoritățile locale și județene care erau interesate în a afla o anumită situație din unitatea unde lucra pârâtul, informații care de altfel erau și oficiale.
Se mai arată de recurent că din înscrisurile depuse la dosar nu se poate trage concluzia că pârâtul ar fi furnizat date cu caracter confidențial și de intimitate despre anumite persoane și dacă aceste date ar fi fost adevărate ar fi avut consecințe negative asupra acestora.
- De asemenea s-a arătat de recurent că pretinsele informații nu au numai conținut anticomunist și antistatal iar simplele relatări de către ofițerii de poliție sau de securitate nu duc la concluzia că pârâtul a conștientizat caracterul de informație menită să știrbească drepturile și libertățile cetățenești.
Analizând cererea de recurs, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 3041C. proc. civ., înalta Curte, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
- în ceea ce privește faptul că rapoartele ofițerului de miliție sau securitate nu poartă semnătura recurentului - pârât și deci informațiile nu sunt furnizate de acesta. Reține înalta Curte că potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 - colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Recurentul nu poate susține că nu este una și aceeași persoană cu "informatorul N.", întrucât din Raportul cu propuneri de recrutare în calitate de informator a numitului G.N. - rezultă că acesta este fiul lui V. și A. născut la data de 25 decembrie 1955 în comuna Sărulești (Pârlita) de naționalitate și cetățenie română, de profesie administrator în cadrul I.A.S. Sărulești - Se mai reține că în anul 1976 a fost condamnat pentru furt din avutul obștesc, amnistiat în 1977 (filele 30-33 dosar fond). Acesta mai are un frate G.A.
Aceste date consemnate de ofițerul de securitate la data de 11 octombrie 1982 corespund cu datele prin care se identifică recurentul (filele 34 - 35 dosar fond) nefăcându-se de către acesta o probă contrară.
- în ceea ce privește caracterul general al informațiilor furnizate și perioada foarte mică în care a colaborat recurentul.
Din materialul probator rezultă că dimpotrivă recurentul a colaborat o perioadă îndelungată de timp cu organele de securitate, din anul 1982 - până în 1989. De asemenea se constată că informațiile furnizate de către "informatorul N." au fost apreciate de organul de securitate ca având valoare operativă, fiind valorificate în cadrul materialelor informative despre elemente cu antecedente politice aflate în atenția organelor de securitate, nefiind deci vorba despre informații cu caracter general.
Astfel rezultă din înscrisurile de la dosar faptul că respectând motivul recrutării ( în vederea supravegherii informative în rândul tineretului de pe raza comunei Sărulești) și fiind instruit, recurentul și-a îndeplinit sarcinile trasate (fila 64).
Așa cum a reținut și instanța de fond - acesta a semnalat despre fostul director al I.A.S. Sărulești că va solicita azil politic în U.R.S.S., că solicită să i se aprobe retragerea din partid, deoarece a fost dezamăgit profund; despre un adept al cultului Creștin după Evanghelie a informat că propovăduiește un amalgam de concepte religioase și a făcut unele comentarii cu caracter negativ la adresa statului; despre o persoană cunoscută ca fost membru legionar a arătat că acesta a avut o manifestare critică față de problemele legate de modul de trai, a afirmat că acum nu mai merge nimic în țara asta, a făcut afirmații critice în legătură cu programa de învățământ, îl felicita pe P. că a îndrăznit să facă pasul de la lingușeli mincinoase la o critică aspră, despre o cunoștință semnalează că a primit o scrisoare de la o rudă din Canada și subliniază că expeditoarea nu regretă plecarea din România și dacă ar trebui să-și înceapă viața încă o dată tot la fel ar face adică ar pleca, compară viața din România cu felul de trai din SUA și spune că nici nu ne putem închipui ce bine este acolo; despre dezgroparea și transportarea unor rude decedate la alt cimitir, a informat despre o persoană urmărită că a afirmat că sunt cetățeni care sunt nevoiți să se mute siliți fiind de apa care crește și dacă aceștia ar refuza să se mute, ar intra cu buldozerele și ar dărâma totul așa cum se întâmplă în București, unde se întâmplă o groază de asemenea abuzuri, unde se dărâmă biserici și nimeni nu îndrăznește să zică nimic, acea persoană și-a arătat indignarea și a afirmat că numai un popor terorizat poate suferi și tăcea atât.
- în ceea ce privește conținutul anticomunist al informațiilor furnizate și consecințele negative ale acestora - precum și caracterul conștient al furnizării informațiilor.
înalta Curte, reține în primul rând că, din dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu rezultă ca o condiție necesară pentru constatarea calității de colaborator al Securității - producerea efectivă a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale - ci doar ca aceste informații să fie de natură a încălca aceste drepturi și libertăți, să fie suficient de serioase pentru a atrage consecințele la care se referă legea.
în al doilea rând, este de domeniul evidentei că informațiile furnizate de recurent sunt de natură a produce încălcarea și îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viața privată, la libertatea gândirii și a conștiinței, drepturi prevăzute în Constituția României din 1965 (art. 28,art. 17,art. 18).
înalta Curte, apreciază că din Nota de sarcini (fila 64) și modul în care a fost instruit recurentul pârât - rezultă caracterul anticomunist și antistatal al informațiilor ce trebuiau furnizate și care au fost îndeplinite de sursa N. cu preocupare - fără să se deconspire și dând dovadă de sinceritate, dăruire, spirit de inițiativă (filele 62, 48, 59 etc.). Această imixtiune în viața și conștiința persoanelor în regimul comunist sunt considerate printre cele mai periculoase și premeditate acțiuni, (recurentul întra în discuție pe teme stabilite anticipat de organul de securitate și raporta orice fapte ar fi putut fi suspecte și ar fi impus luarea unor măsuri operative asupra acelor persoane). Aceste acțiuni încalcă dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, la libertatea gândirii și a conștiinței, dreptul la viață privată a individului, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile.
Față de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, înalta Curte, a respins în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2474/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2469/2011. Contencios → |
|---|
