ICCJ. Decizia nr. 2493/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 11 decembrie 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea existenței calității de lucrător al Securității în privința pârâtului E.M.
în motivarea acțiunii, a arătat că prin cererile nr. P 5716/07 din 11 iunie 2008 și nr. P 2963/08 din 27 noiembrie 2008, adresate C.N.S.A.S. de către doamna P.M., respectiv de către domnul Ț.I., se cerea verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului, la care doamna P.M. a avut acces, în temeiul art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, precum și a dosarului, al cărui titular este domnul Ț.I.
Prin sentința nr. 3354 din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, și a constatat existența calității pârâtului E.M. de lucrător al Securității.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în speță, sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.
Din actele dosarului a rezultat faptul că pârâtul E.M. a avut calitatea de ofițer al Securității având gradele de locotenent în anii 1960 și 1962 și respectiv, locotenent major în anul 1965, în cadrul Direcției Regionale București - Secția Raională Turnu Măgurele și în această calitate a desfășurat activități de dirijare a informatorilor Securității constând în preluarea notelor informative date de aceștia, note care conțineau date referitoare la persoanele semnalate cu manifestări ostile.
în calitatea pe care o deținea, pârâtul a dispus încadrarea informativă a numitului P.F., fost membru legionar, titular al dosarului, persoană urmărită prin dosar de verificare pentru desfășurarea de activități dușmănoase și a dispus deschiderea unui dosar de acțiune informativă individuală pentru numitul O.I. avocat, fost membru P.N.L., titular al dosarului.
Curtea de apel, a respins apărările pârâtului referitoare la această ultimă activitate, ca fiind lipsite de relevanță în soluționarea cauzei, cu motivarea că dispozițiile legale care definesc noțiunea de lucrător al Securității nu fac nici o distincție în acest sens, după cum activitățile s-au desfășurat în temeiul și cu respectarea legislației, a Regulamentelor Securității și a ordinelor primite de la superiori sau nu au avut temei legal.
Din același motiv s-a constatat a fi irelevantă și susținerea referitoare la notele informative date de sursa "F." în dosar.
împrejurarea că pârâtul a executat un ordin al superiorului nu exclude măsura pârâtului, de exploatare a notelor informative în scopul urmăririi informative a lui O.I., din categoria activităților la care se referă art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Totodată, cu privire la persoana urmărită informativ, a constatat că a fost pusă în aplicare măsura interceptării corespondenței solicitată de pârât Biroului " F" din cadrul Secției Raionale Roșiorii de Vede a M.A.I.
Ca atare, a concluzionat judecătorul fondului în sensul că activitățile desfășurate de pârât în calitate de lucrător al fostei Securități au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată: dreptul la inviolabilitatea corespondenței, viață privată (art. 88 din Constituția României din 1952, coroborat cu art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului); dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor - art. 85 din Constituția României din 1952, coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fiind asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
îngrădirea acestor drepturi s-a realizat de către pârât prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea operativă a unor persoane, surse care au oferit date referitoare la viața privată a celor urmăriți, asemenea informații fiind obținute și în urma interceptării corespondenței acestora.
împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul E.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență, prin motivele de recurs formulate, că deși a lucrat ca ofițer de securitate, făcând parte din structurile Securității în perioada 1960 - 1967, nu poate fi învinuit că prin activitatea sa a îngrădit pentru anumite persoane, drepturi și libertăți fundamentale, garantate de legislația în vigoare la acea dată, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, dreptul la viața privată și dreptul la inviolabilitatea corespondenței.
Astfel, susține recurentul-pârât referitor la dosarul de urmărire informativă privind pe numitul P.F., cu nr. 120224, măsurile de încadrare informativă au fost luate nu de el, ci de către maiorul O.H., contribuția sa fiind doar aceea că a semnat adresa pentru identificare în locul maiorului O.H. care era plecat din secție.
în legătură cu dosarul privind pe Ț.I., recurentul-pârât arată că acesta a fost lucrat operativ tot de către maiorul O.H. prin agentul M.V., el fiind pus în legătură cu acest agent la ordinul locțiitorului de comandant P.C., cei doi neprezentând interes pentru munca ce o desfășurau, el ocupându-se la acea dată de probleme de contraspionaj.
Cât privește dosarul titular O.I., identificat în persoana avocatului O.I., recurentul-pârât susține că deschiderea dosarului de acțiune informativă a fost dispusă de către locțiitorul de comandant la acea dată, singura contribuție a sa fiind dactilografierea formularului tipizat de pe un exemplar completat deja cu cerneală, iar la controlul pe care personal l-a efectuat asupra acestui dosar a făcut propunerea de închidere a dosarului.
în ce privește învinuirea care i se aduce legat de interceptarea corespondenței privind pe avocatul O.I., recurentul precizează că solicitarea de interceptare a corespondenței a fost făcut de maiorul B.G., persoana care instrumenta de fapt dosarul, iar materialele rezultate din această interceptare sunt din perioada 1974 - 1979, perioadă în care el nu mai era ofițer de securitate, fiind trecut în rezervă.
De fapt, recurentul-pârât, prin așa-zisele motive de recurs formulate, nu aduce critici sentinței instanței de fond ci reiterează apărările formulate la fond, aducând anumite precizări și depunând înscrisuri cu care pretinde să dovedească cele afirmate.
Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a depus întâmpinare și nici note scrise.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit următoarelor considerente.
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 "lucrător al Securității este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".
Prima condiție a textului de lege, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, este îndeplinită, recurentul-pârât fiind angajat al fostei Securități, având gradele de locotenent în anii 1960 și 1962 și respectiv de locotenent major în anul 1965, în cadrul Direcției Regionale București, Secția Regională Turnu Măgurele, aspect pe care, de altfel și recurentul îl recunoaște.
Din Nota de constatare nr. DI/I/3064 din 8 octombrie 2009 emisă de C.N.S.A.S. - Direcția Investigații, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare, rezultă că în ce privește dosarul titular P.F., în 1959 condamnat la 3 ani închisoare corecțională pentru "uneltire contra ordinei sociale", fiind eliberat în 1962 și urmărit în continuare prin dosar de verificare în perioada 1965-1978, pentru a se stabili dacă desfășoară activitate dușmănoasă, recurentul-pârât a semnat olograf adresa din 18 ianuarie 1965, dactilografiată, adresă în care se consemnează că "vor fi luate măsurile (de securitate) ca prin agentură și posibilitățile de care dispunem să fie încadrat informativ, urmând a fi înaintat materialul ce-l vom obține".
Recurentul-pârât nu neagă că ar fi semnat această adresă, dar susține că a semnat în locul maiorului O.H., care era plecat din secție la acel moment și care de fapt instrumenta dosarul avându-l ca titular pe P.F.
Chiar și așa fiind, prin semnătura aplicată recurentul-pârât a confirmat că era de acord cu măsurile dispuse în cadrul operațiunilor de încadrare informativă, cunoscând foarte bine că numitul P.F. era urmărit de securitate fiind "suspect de activitate subversivă legionară".
Cât privește dosarul - titular O.I., instanța de fond a reținut în mod corect că Nota de constatare emisă de C.N.S.A.S. și al cărei conținut se bucură de prezumția de veridicitate, face mențiunea despre documentele care atestă calitatea de lucrător al Securității a recurentului-pârât, acesta semnând olograf hotărârea de deschidere a dosarului de acțiune informativă individuală din 22 august 1960 în care se menționează că "scopul deschiderii dosarului este de a stabili dacă activitatea dușmănoasă ce eventual O.I. ar desfășura-o împotriva regimului democrat popular din țara noastră, relațiile pe care le are, natura lor și cine sunt elementele cu care întreține relații", precum și notele întocmite de acesta la "nota informativă", din datatele de 15 mai 1962, 1 iunie 1962 și 8 iunie - 1962, concluzia fiind aceea că recurentul-pârât cunoștea de fiecare dată și sursa care prezenta nota informativă și de asemenea, a semnat olograf o notă sinteză din 4 iulie 1962 în care sunt consemnate toate aspectele semnalate de agenții informatori pe toată perioada urmăririi informative.
în Nota din 8 iunie 1962, semnată olograf de recurentul-pârât se menționează clar că "cu adresa nr. 106660 din 5 aprilie 1962 către Secția Raională M.A.I. Roșiori, Biroul "F" s-a cerut interceptarea corespondenței numitului O.I. din Turnu Măgurele, măsură ce a fost pusă în aplicare astfel cum rezultă din documentele existente.
în fața unei astfel de probe recurentul-pârât nu poate să susțină că deschiderea dosarului de acțiune informativă în ceea ce-l privește pe O.I. a fost dispusă de către locțiitorul de comandant și că el nu a executat decât un ordin al acestuia, dosarul fiind apoi instrumentat de maiorul B.G. care a solicitat și interceptarea corespondenței lui O.I.
Semnând olograf Notele respective, de fiecare dată cu propunere de a fi exploatate în dosarul individual privind pe O.I., recurentul-pârât s-a implicat efectiv în activitatea de urmărire informativă a acestuia, suspectat pentru "activitate dușmănoasă împotriva regimului democrat popular din țara noastră".
Este evident, astfel cum în mod just reține și prima instanță, că recurentul-pârât a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare: dreptul la inviolabilitatea corespondenței (art. 88 din Constituția României din 1952, coroborat cu art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), dreptul la libera exprimare și libertatea opiniilor (art. 85 din Constituția României 1952, coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), apreciindu-se în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea recurentului-pârât de lucrător al Securității.
Așa fiind, prima instanță a pronunțat sentința cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, sentința fiind legală și temeinică, motiv pentru care recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2477/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2476/2011. Contencios → |
|---|
