ICCJ. Decizia nr. 2621/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2621/2011
Dosar nr. 10515/2/2009
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 10515/2/2009, la data de 09 noiembrie 2009, reclamantul M.R. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei si pe E.N.E., solicitând instanţei de contencios administrativ ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului, prin Direcţia Cetăţenie, să procedeze la analizarea/ avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Prin cerere precizatoare a solicitat judecarea şi în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.
În motivarea acţiunii, legal timbrate, reclamantul a învederat instanţei că a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române încă din anul 2004 (dosar nr. 2878/2004), fără însă a primi un răspuns pozitiv., fiind nevoită să revină cu cerere de urgentare la data de 28 octombrie 2009. Astfel, a susţinut reclamanta, termenul de când se află dosarul acesteia în lucrul Direcţiei competente din cadrul Ministerului pârât nu mai poate fi calificat ca unul rezonabil, în sensul recomandărilor Convenţiei Europene privind cetăţenia şi faţă de prev. art. 10/1 din Legea nr. 21/1991 cu modificările şi completările aduse prin OUG nr. 36/2009.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul Ministerul Justiţiei si Libertăţilor Cetăţeneşti a invocat, pe de-o parte, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în raport cu prev. art. 1 şi art. 9 alin. (1) din OUG nr. 5/2010, şi, de asemenea, a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, întrucât cererea reclamantei a fost soluţionată de Comisia pentru cetăţenie, fiind avizată pozitiv în şedinţa din 16 decembrie 2009, aşadar înainte de introducerea acţiunii
Prin sentinţa nr. 2839 din 11 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi a respins ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de reclamantul M.R., în contradictoriu cu paratul MINISTERUL JUSTIŢIEI, în ceea ce priveşte capătul principal.
A obligat pârâtul - Ministerul Justiţiei la plata către reclamant a sumei de 500 RON cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
1. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, Curtea a reţinut că este neîntemeiată având în vedere prevederile art. 19 alin. (4) din OUG nr. 5/2010, potrivit cărora: "Până la operaţionalizarea Autorităţii, procedura de acordare, redobândire, retragere sau renunţare la cetăţenie, precum şi orice alte aspecte care decurg din funcţionarea Autorităţii vor fi asigurate prin Direcţia cetăţenie şi, după caz, prin alte direcţii de specialitate ale Ministerului Justiţiei". Ori, dovada operaţionalizării Autorităţii Naţionale pentru cetăţenie incumba pârâtului, ca titular al excepţiei invocate, dovada ce nu a făcut-o
2. În ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată, Curtea a reţinut că aceasta a rămas fără obiect, în condiţiile în pârâtul Ministerul Justiţiei şi-a îndeplinit obligaţia de a analiza şi aviza cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române după data de introducere a acţiunii.
Prima instanţă a reţinut că cererea privind obligarea pârâtului la plata unei sume de 500 lei cu titlu de daune morale, este întemeiată în raport cu împrejurarea că îndeplinirea obligaţiei de natură administrativă s-a produs după data introducerii acţiunii şi sunt îndeplinite cerinţele art. 998-999 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiţiei criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a soluţionat în mod greşit atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului cât şi obligarea acestuia la plata daunelor morale.
A arătat că cererea de despăgubire este o cerere accesorie petitului principal, prin care se stabileşte dacă un act administrativ sau refuzul de a soluţiona cererea, au caracter vătămător pentru persona acest lucru şi în consecinţă, numai în situaţia în care instanţa constată că actul administrativ este nelegal şi de natura a vătăma un drept recunoscut prin lege, reclamantului, se poate antrena şi răspunderea pentru daune morale.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
1. Privitor la acordarea daunelor morale, Curtea apreciază că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8, art. 18 şi art. 19 din Legea nr. 554/2004, cererea privind acordarea daunelor morale având caracter subsidiar faţă de acţiunea principală având ca obiect analizarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române.
În condiţiile în care acţiunea principală a fost respinsă ca rămasă fără obiect, cererea privind acordarea daunelor morale nu poate fi primită, deoarece repararea pagubei este o latură intrinsecă a litigiului administrativ.
Acţiunea pentru acordarea daunelor morale este condiţionată de existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care să fi fost admisă acţiunea, deoarece capătul de cerere privind daunele morale are caracter subsidiar cererii principale.
Ca atare, repararea eventualului prejudiciu de natură morală este condiţionată de anularea sau constatarea existentei unui refuz nejustificat, ambele aspecte fiind asociate cu încălcarea unui drept sau a unui interes legitim.
Pe de altă parte reclamanţii nu au făcut dovada prejudiciului moral adus de către autoritatea pârâtă iar, din motivarea hotărârii nu rezultă că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ. In cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei prejudiciului moral pe care se pretinde că 1-a suferit reclamantul ca urmare a nesoluţionării cererii sale până la data de 16 decembrie 2009.
2. În ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţie, Înalta Curte constată că prima instanţă a dat o dezlegare corectă acestei excepţii.
Potrivit prevederile art. 19 alin. (4) din OUG nr. 5/2010,"Până la operaţionalizarea Autorităţii, procedura de acordare, redobândire, retragere sau renunţare la cetăţenie, precum şi orice alte aspecte care decurg din funcţionarea Autorităţii vor fi asigurate prin Direcţia cetăţenie şi, după caz, prin alte direcţii de specialitate ale Ministerului Justiţiei".
Or, în cauză, prin probele administrate, Ministerul Justiţiei nu a făcut dovada operaţionalizării Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, dovadă care incumbă acestei părţi ca titulară a excepţiei invocate.
În consecinţă, pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat şi se va modifica, în parte, hotărârea atacată în sensul înlăturării obligaţiei ce incumbă Ministerului Justiţiei de la plata daunelor morale către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul justiţiei împotriva sentinţei nr. 2839 din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, hotărârea atacată în sensul că înlătură obligarea recurentului Ministerul Justiţiei, de la plata daunelor morale în sumă de 500 lei, către reclamant.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2620/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2622/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
