ICCJ. Decizia nr. 2634/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2634/2011
Dosar nr. 885/42/2010
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată sub nr. 885/42/2010 reclamantul F.G. a formulat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Prahova, contestaţie împotriva Hotărârii 9656 din 12 iulie 2010 emisă de această pârâtă prin care i s-a respins cererea nr. 38312 din 14 mai 2010, privind acordarea indemnizaţiei prevăzută de dispoziţiile Legii 309/2002.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a sesizat Comisia Judeţeană de Pensii Prahova pentru acordarea indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 309/2002, însă aceasta i-a respins cererea, ignorând abuziv actele ataşate, menţiunile din livretul militar efectuate de Comisariatul Ploieşti, menţiuni în care se regăseşte trecută specialitatea unităţii militare în construcţii CF.
A mai precizat reclamantul că a făcut parte din militarii încorporaţi la UM 1756, care, în ianuarie 1960, au fost transportaţi cu vagoane de marfă şi cazaţi în corturi, supuşi la muncă forţată păziţi de ofiţeri, cu ei începându-se în anul 1960 construcţia căii ferate din Strehaia la Baia de Aramă, drept pentru care se consideră îndreptăţit a beneficia de prevederile Legii 309/2002.
La termenul de judecată din data de 16 septembrie 2010, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 191 din 16 septembrie 2010 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de F.G.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din analiza datelor cuprinse în livretul militar, Comisia pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999 aprobată cu modificări prin Legea 189/2000, a constatat în mod corect că reclamantul a satisfăcut stagiul militar în perioada 30 ianuarie 2960 - 05 decembrie 1961 în cadrul UM 1756 care, potrivit adresei Ministerului Muncii si Solidarităţii Sociale nu se regăseşte în tabelul cu evidenţa detaşamentelor şi unităţilor de muncă din cadrul D.G.S.M. 1950-1961, transmis la solicitarea Casei Judeţene de Pensii Prahova.
De asemenea, Curtea a constatat că Ministerul Apărării Naţionale a comunicat printr-o adresă că militarii care au menţiuni în livretul militar sau în fişa de evidenţă personală în sensul că au satisfăcut stagiul militar în unităţile militare care nu au făcut parte din D.G.S.M., au prestat muncă în cadrul armatei române şi nu în detaşamentele de muncă.
Având în vedere probele administrate Curtea a stabilit că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 pentru a dispune de acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, drept pentru care acţiunea sa este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut în esenţă că în mod greşit prima instanţă a soluţionat cererea şi de asemenea autoritatea pârâtă, care a refuzat cu obstinaţie aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002 şi celor care au fost încorporaţi în unităţile militare specialitatea Construcţii CFR.
A arătat că a fost supus la muncă forţată, exploatat, iar cei care beneficiază de drepturile instituite de lege, în realitate nu îndeplinesc condiţiile legale pentru a le primi.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate, dispoziţiile legale aplicabile, precum şi din oficiu, potrivit prevederilor art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, potrivit celor ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2004, invocată de recurentul reclamant drept temei al cererii sale, beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Rezultă că, potrivit prevederilor legale menţionate, beneficiarii acestui act normativ trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii: să fie cetăţeni români; să fi efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă ce au făcut parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii, iar stagiul militar să fi fost efectuat în perioada 1950 -1961.
In cauză, din probele administrate, respectiv livretul militar, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 30 ianuarie 2960- 05 decembrie 1961, în cadrul UM 1756 care, potrivit adresei Ministerului Muncii si Solidarităţii Sociale nu se regăseşte în tabelul cu evidenţa detaşamentelor şi unităţilor de muncă din cadrul D.G.S.M. 1950-1961.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că reclamantul nu a îndeplinit, cumulativ condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002 pentru a putea beneficia de drepturile instituite de această lege.
Pentru motivele mai susmenţionate, şi cum practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este constantă în sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 doar pentru persoanele care au efectuat serviciul militar în detaşamentele de muncă aparţinând D.G.S.M, se va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.G. împotriva sentinţei nr. 191 din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2628/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2635/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
