ICCJ. Decizia nr. 266/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 266/2011
Dosar nr. 546/39/2010
Şedinţa publică din 19 ianuarie 201.
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1985 din 16 noiembrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile formulate de D.G.F.P. Suceava şi de A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 824 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava şi a respins acţiunea reclamantei G.S.M. prin care solicita obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 28 iulie 2004 – 15 august 2007.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestaţie în anulare solicitând anularea deciziei şi, în rejudecare, respingerea recursurilor ca nefondate.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 285 din 19 februarie 2010 a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că această cale extraordinară de atac, de retractare este deschisă părţilor exclusiv pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (necompetenţă sau vicii vizând procedura citării) şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicarea legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibile doar în recurs şi nu în contestaţia în anulare.
Aşadar, a reţinut instanţa pe calea contestaţiei în anulare, nu pot fi remediate greşeli de judecată – pentru verificarea cărora este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor şi reinterpretarea unor dispoziţii legale.
Împotriva deciziei nr. 285 din 19 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în cadrul soluţionării contestaţiei în anulare a formulat cerere de revizuire reclamanta G.S.M. întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii rrevizuenta a arătat că în primă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 824 din 30 aprilie 2009 Tribunalul Suceava i-a admis acţiunea privind dreptul la plata suplimentului postului, în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%. Cu toate acestea, prin Decizia nr. 1985 din 16 noiembrie 2009 Curtea de Apel Suceava a admis recursurile pârâtelor, cu consecinţa respingerii acţiunii.
A mai arătat că într-o speţă similară, tot pe rolul Curţii de Apel Suceava, privind pe S.M., această instanţă a pronunţat o hotărâre prin care a menţinut soluţia instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii şi acordării reclamantei a sumelor reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Astfel, atât în dosarul nr. 297/39/2010, cât şi în dosarul nr. 2250/86/2009, sentinţele au rămas irevocabile, urmare a soluţionării recursurilor, numai că prin una s-a admis acţiunea, iar prin cealaltă s-a respins.
Drept consecinţă, a susţinut revizuenta, în cadrul aceleiaşi Secţii comerciale, contencios administrativ şi fiscal ce aparţine Curţii de Apel Suceava, s-au pronunţat hotărâri contradictorii, ceea ce conduce la apariţia unei practici neunitare în cadrul aceleiaşi secţii.
Înalta Curte, analizând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că cererea de revizuire este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Revizuenta a solicitat revizuirea hotărârii nr. 285 din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pentru motivul prevăzut de art. 322 alin. (7) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii „revizuirea unei hotărâri rămase irevocabile, date de instanţa de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazul prevăzut la pct .7 „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
În speţa dedusă judecăţii, însă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale suscitate referitoare la identitatea pricinii şi părţilor.
Astfel, Decizia atacată este pronunţată în dosarul nr. 546/39/2010 având ca părţi pe G.S.M., Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, iar hotărârii considerată a fi potrivnică cu prima, este pronunţată în Dosarul nr. 2250/86/2009 având ca părţi pe S.M. şi D.G.F.P. şi A.N.A.F.
Ca atare, verificând cele două hotărâri a căror contrarietate este supusă judecăţii, Înalta Curte constată că ele sunt pronunţate în pricini diferite şi vizează persoane diferite.
Aşa fiind şi constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se va respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de G.S.M. împotriva Deciziei nr. 285 din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 265/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 273/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
