ICCJ. Decizia nr. 8/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8/2011
Dosar nr. 7797/2/2009
Şedinţa publică din 6 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.J.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, obligarea acesteia să emită propunerea de numire a sa în funcţia publică de manager public în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi să plătească suma de 2.661 lei pe lună cu titlu de despăgubiri reprezentând salariul net de manager public la care reclamanta avea dreptul pentru perioada iunie - august 2009 precum şi în continuare până la data emiterii propunerii de numire în funcţie.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pe 30 martie 2009 a absolvit cursul Young Professional Scheme, urmând a fi repartizată, conform legii, şi numită într-o funcţie de manager public.
A susţinut reclamanta că, în vederea repartizării absolvenţilor, pârâta A.N.F.P. avea obligaţia, cu trei luni înainte de data absolvirii programelor, să supună aprobării Guvernului planul de repartizare a managerilor publici, să transmită instituţiilor şi autorităţilor publice o adresă care să conţină lista cu profilele stagiarilor ciclului 3, apoi, pe baza cererii acestora, să întocmească planul de repartizare şi să transmită în 10 zile de la data aducerii la cunoştinţă publică a clasamentului final propunerea de numire a absolvenţilor.
În speţă, plasarea absolvenţilor nu a avut loc până la momentul depunerii acţiunii, reclamanta arătând că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat plasarea sa în funcţia de manager public, însă A.N.F.P. a refuzat să emită propunerea de numire în funcţia respectivă.
Pe parcursul procesului a fost emisă propunerea de numire în funcţie, astfel încât reclamanta şi-a precizat acţiunea, aceasta fiind restrânsă la cel de-al doilea capăt de cerere , arătându-se că suma totală datorată este de 11.320 lei pentru intervalul iunie 2009- octombrie 2009.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 1626 din data de 6 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
3. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Instanţa de fond a arătat că termenele prevăzute de OUG nr. 92/2008 privind procedura de plasare a managerilor publici nu apar ca termene imperative, ci ca termene de recomandare şi a apreciat că plasarea acestora este o operaţiune complexă în care sunt implicate mai multe instituţii publice nu doar A.N.F.P.
A arătat prima instanţă că numirea managerilor publici nu se putea face înainte ca toate instituţiile publice vizate să prezinte opţiunea lor pentru angajarea unui anumit manager public în funcţie de profil, iar A.N.F.P. nu putea să emită propunerea de numire a unui absolvent, chiar şi în situaţia în care acela era singurul care are profilul solicitat de o anumită instituţie publică în lipsa unui plan de repartizare aprobat de Guvern în condiţiile art. 15 din OUG nr. 92/2008, plan care nu putea fi elaborat decât de o manieră unitară pentru toţi absolvenţii programului, nefiind posibilă numirea unui candidat înainte de aprobarea întregului plan de repartizare.
În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine o culpă concretă a autorităţii publice pârâte pentru refuzul de emitere a propunerii de numire a reclamantei în funcţie înainte de aprobarea planului de repartizare de către Guvernul României, context în care cererea de despăgubiri pentru faptul că numirea reclamantei s-a realizat doar în luna octombrie 2009 apare ca neîntemeiată.
4. Recursul formulat de reclamanta C.J.M. împotriva sentinţei civile nr. 1626 din 6 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
4.1. În mod greşit prima instanţă a considerat că intimata nu a fost singura instituţie ce deţinea atribuţii referitoare la demararea procedurii privind plasarea managerilor publici.
Din interpretarea dispoziţiilor OUG nr. 92/2008 rezultă că în vederea plasării managerilor publici, A.N.F.P. trebuia să respecte o procedură etapizată.
4.2. Conform art. 15 alin. (1) din OUG nr. 92/2008, A.N.F.P. trebuia să supună aprobării Guvernului „planul de repartizare a managerilor publici", cu cel puţin 3 luni înainte de data absolvirii programelor de formare încă din decembrie 2008.
A.N.F.P. nu şi-a îndeplinit această obligaţie, deoarece memorandumul pentru aprobarea planului de repartizare a managerilor publici a fost transmis Guvernului abia în luna iunie 2009 şi a fost aprobat în şedinţa de Guvern din data de 29 august 2009.
4.3. Potrivit art. 15 alin. (2) din OUG nr. 92/2008, A.N.F.P. trebuia să transmită instituţiilor şi autorităţilor publice propunerile de numire ale absolvenţilor programelor de formare în funcţiile publice specifice de manager public în termen de 10 zile de la data aducerii la cunoştinţă publică a clasamentului final, adică până la data de 10 aprilie 2009.
În realitate, propunerile de numire au fost transmise prin fax abia la data de 22 octombrie 2009.
În luna februarie 2009, A.N.F.P. a transmis autorităţilor şi instituţiilor publice din România, solicitarea comunicării funcţiilor publice vacante, pentru plasarea managerilor publici, cu indicarea profilelor de manageri publici agreate de către acestea.
Demararea acestei proceduri ţine strict de A.N.F.P. şi nu implică Decizia niciunei alte instituţii.
4.4. A.N.F.P. nu a avut o procedură unitară de plasare a managerilor publici, deoarece unele categorii de bursieri au fost plasate fără a mai fi creat un plan de repartizare şi fără a fi supus aprobării Guvernului României.
4.5. Termenele stabilite de art. 31 din OUG nr. 92/2008 sunt imperative.
5. Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.
5.1. Faptul că Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi-a manifestat disponibilitatea de a angaja un absolvent al Programului Young Professional Scheme în funcţia publică specifică de manager public, nu determină de drept emiterea propunerii de numire în funcţie la această instituţie şi acordarea de drepturi băneşti.
5.2. Invocarea de către recurentă a cazului absolventului care a fost angajat de Secretariatul General al Guvernului încă din luna 2009 nu prezintă relevanţă în cauză, întrucât există în acest sens un proces pe rolul instanţelor judecătoreşti.
5.3. Din cuprinsul OUG nr. 92/2008 nu rezultă că luna iunie este o dată limită la care se naşte obligaţia imperativă de realizare a plasării pe o funcţie publică de manager public.
Potrivit art. 9 alin. (2) şi alin. (3) din OUG nr. 92/2008, pe întreaga perioadă de formare şi până la data numirii în funcţie, există dreptul la încasarea unei burse asigurată de la bugetul de stat.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
1.1. Este adevărat că OUG nr. 92/2008 stabileşte anumite termene în sarcina A.N.F.P., în vederea repartizării absolvenţilor.
1.2. Potrivit art. 31 din OUG nr. 92/2008 „nerespectarea obligaţiilor şi termenelor stabilite… de către autorităţile şi instituţiile publice, în a căror sarcina cade îndeplinirea acestora, atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă ori penală, după caz".
Sancţionarea nerespectării termenelor sus-menţionate este condiţionată de dovedirea condiţiilor ce duc la atragerea răspunderii disciplinare, contravenţionale, civile ori penale.
1.3. În prezenta cauză este vorba de răspunderea prevăzută în Legea contenciosului administrativ şi de îndeplinirea condiţiei dovedirii vătămării reclamantei-recurente, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a cererii, a unui drept sau interes legitim.
1.4. Recurenta-reclamantă trebuie să dovedească că împrejurarea numirii în funcţia publică de manager public cu întârziere s-a datorat culpei intimatei şi i-a produs o vătămare ce poate fi reparată prin plata daunelor materiale solicitate.
1.5. Din cuprinsul prevederilor OUG nr. 97/2008 modificată şi completată, reiese că numirea în funcţia publică de manager public este un proces complex care implică nu numai Decizia intimatei A.N.F.P., dar şi identificarea unor asemenea posturi sau propuneri înaintate de autorităţile şi instituţiile publice.
Nu s-a dovedit în speţă existenţa culpei exclusive a intimatei la întârzierea numirii recurentei pe funcţia pentru care a optat.
1.6. Deşi la sfârşitul lunii mai 2009, Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi-a exprimat disponibilitatea de a angaja un absolvent al programului, numirea se poate realiza numai la data finalizării procedurii.
Nu interesează în prezenta cauză împrejurarea că alte persoane au fost angajate în alt mod, deoarece s-a pus problema executării unor hotărâri judecătoreşti.
1.7. Se constată astfel că, salariul pentru funcţia de manager public nu poate fi încasat decât de la data numirii, până la acel moment, recurenta beneficiind de bursa prevăzută de lege.
2. Faţă de acestea, în drept, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă C.J.M. împotriva sentinţei civile nr. 1626 din data de 6 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 76/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 949/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
