ICCJ. Decizia nr. 2768/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 335/CA din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța a fost respinsă cererea reclamantei A.A. formulată în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin cererea introductivă reclamanta A.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 33428 din 20 august 2010 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța și recunoașterea calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000.
Instanța de fond a reținut că reclamanta, conform actului de stare civilă prezentat, s-a născut la data de 2 decembrie 1945 în localitatea Viroaga, raionul Negru Vodă, iar susținerea privind faptul că este eronată data nașterii înscrisă în certificatul de naștere nu a fost primită de instanța de fond, întrucât actul prezentat face dovada datei certe a nașterii, neputând fi înlăturată această dovadă pe bază de alte probe.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
Recurenta a arătat că, deși s-a născut la 2 decembrie 1945, la data de 6 martie 1945, când actul normativ prevedea că se aplică dispozițiile Legii nr. 189/2000, recurenta-reclamantă era concepută, astfel încât trebuie să beneficieze de drepturile recunoscute unui copil născut la acea dată.
înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, prevăd expres faptul că "beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 ~ 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.
înalta Curte a constatat că interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art.1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora "stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice...Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești".
înalta Curte reține din materialul probator existent la dosar faptul că recurenta-reclamantă nu se află în ipoteza textului de lege arătat și, pe cale de consecință, interpretarea dată de instanța de fond cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999 este corectă, iar motivarea instanței de fond urmează a fi menținută.
Astfel, în cauza dedusă judecății, recurenta-reclamantă s-a născut în afara perioadei prevăzute de lege pentru acordarea drepturilor, astfel încât neîncadrându-se în ipoteza legală este evident că nu poate beneficia de drepturile ce sunt reglementate de actul normativ în discuție.
Scopul reglementării este acela de a acorda drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până Ia 6 martie 1945 din motive etnice.
Pentru aceste considerente, văzând și practica constantă a înaltei Curți în această materie, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2776/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2774/2011. contencios → |
|---|
