ICCJ. Decizia nr. 2834/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2834/2011
Dosar nr. 2873/54/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la data de 05 noiembrie 2009, pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul S.M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, anularea Ordinului nr. 5451 din 05 octombrie 2009 emis de pârât, prin care s-a dispus în mod nelegal încetarea măsurii detaşării în funcţia de inspector şcolar.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul nu a avut în vedere certificatele de concediu medical din care rezulta că a fost în concediu în perioada 02 octombrie 2009-13 octombrie 2009.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, arătând că reclamantul a promovat acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 zile de la data de 09 noiembrie 2009 , când a fost înregistrată plângerea prealabilă.
Prin sentinţa nr. 364 din 9 septembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamantul S.M.V., împotriva pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi a anulat Ordinul nr. 5451 din 05 octombrie 2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamantul a formulat plângere prealabilă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind fără relevanţă că nu a aşteptat răspunsul pârâtului, atâta vreme cât răspunsul nu a răspuns nici până la pronunţarea sentinţei.
Referitor la legalitatea actului atacat, prima instanţă a reţinut că ordinul de detaşare a fost emis în perioada în care reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă, iar potrivit art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, raporturile de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul a arătat, în esenţă, că acţiunea reclamantului este prematur introdusă, întrucât nu a fost parcursă procedura prealabilă.
Pe fondul cererii introductive, recurentul a arătat, în esenţă, că, în cauză, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice, astfel că reclamantul nu deţine un raport de serviciu conform Legii nr. 188/1999.
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi va modifica hotărârea instanţei de fond în sensul că va respinge acţiunea reclamantului ca prematur introdusă, pentru considerentele ce urmează.
Criticile formulate de recurentă cu privire la prematuritatea cererii reclamantului, precum şi cu privire la neparcurgerea procedurii prealabile urmează a fi primite de instanţa de control judiciar întrucât aceste critici sunt fondate.
Legea contenciosului administrativ reglementează, prin art. 7, recursul administrativ prealabil obligatoriu ca o cale mai rapidă de restabilire a legalităţii, de natură a oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obţine rezolvarea mai rapidă a diferendului, prin recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim vătămat, fără mijlocirea instanţei, iar nu ca un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la justiţie.
Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Cercetând cauza sub acest aspect, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte cererea de anulare a Ordinului nr. 5451 din 05 octombrie 2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, reclamantul S.M.V. nu a parcurs procedura impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât a introdus cererea de chemare în judecată la data 04 noiembrie 2009, în aceeaşi zi în care a expediat prin poştă şi plângerea prealabilă (fila31 din dosarul de fond), deci mai înainte ca autoritatea publică emitentă să fi cercetat plângerea.
Ori, raportat la dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că dreptul celui vătămat printr-un act administrativ individual de a sesiza instanţa de contencios administrativ, respectiv dreptul de a "introduce" acţiunea în anulare, se naşte în termen de şase luni, fie de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, fie de la data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile.
Ca atare, având în vedere că la data introducerii acţiunii nu se împlinise termenul legal de soluţionare a plângerii şi respectiv nu se finalizase procedura administrativ şi că această neobservare a regulilor imperative instituite de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi acoperită, Înalta Curte constată că cererea de anulare a Ordinului nr. 5451 din 05 octombrie 2009 emis de pârât a fost introdusă prematur, motiv pentru care o va respinge.
De asemenea, constatându-se nelegalitatea hotărârii judecătoreşti atacate pe acest aspect, examinarea motivelor de recurs ce vizează fondul pricinii nu mai este necesară.
Reţinând, faţă de cele expuse, incidenţa în speţă a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., corelat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va respinge acţiunea formulată de reclamantul S.M.V. ca prematur introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării împotriva sentinţei nr. 364 din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca prematur introdusă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2833/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2837/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
