ICCJ. Decizia nr. 2855/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2855/2011
Dosar nr.8410/2/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 748 din data de 10 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. şi, constatând refuzul nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului privind primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, a obligat pârâtul să primească cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, în termen de cel mult 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Totodată, instanţa a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului 100 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că reclamantul a depus, la data de 30 martie 2009, la S.C.A.R. la Chişinău, o cerere prin care solicita să fie programat pentru a putea depune cererea şi actele necesare redobândirii cetăţeniei române, fiind însă refuzat întrucât trebuia să depună mai întâi o cerere de intenţie pentru a fi programat după 6 luni.
Evocând dispoziţiile Legii nr. 21/1991 şi ale art. 10 din Convenţia Europeană asupra cetăţeniei ratificată prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002, instanţa de fond a apreciat că răspunsul pârâtului exprimă, de fapt, un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în sensul art. 2 alin. (l) lit. i) din Legea 554/2004, prin amânarea, la un termen nedeterminat, a stabilirii datei la care reclamanta să se prezinte pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Instanţa de fond a apreciat că prin constatarea refuzului nejustificat al pârâtului şi obligarea acestuia la analizarea cererii formulate de reclamant în termenul solicitat se produce o acoperire satisfăcătoare a prejudiciului moral suferit de către aceasta.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.A.E., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susţinut că în cauză nu poate fi constatat refuzul nejustificat, întrucât răspunsul administrativ pe care îl oferă S.C.A.R. la Chişinău nu reprezenta un refuz de soluţionare a cererii petentului, ci arăta condiţiile concrete în care aceasta urma să fie procesată.
Recurentul-pârât a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată pentru programarea reclamantei în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române, în baza dificultăţilor de ordin practic în procesarea numărului mare de solicitări de redobândire a cetăţeniei române depuse la S.C.A.R. la Chişinău.
Autoritatea recurentă a mai precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuţiilor ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a autorităţilor române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spaţii adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române într-un termen cât mai scurt.
A mai susţinut recurentul că instanţa de fond nu avea nici un temei legal pentru a-l obliga la primirea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei, şi că în prezent, potrivit OUG nr. 5/2010, reclamantul poate depune cererea şi la sediul A.N.C.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 304 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-I respinge, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte constată că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-şi stăruinţa în redobândirea cetăţeniei române, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, însă răspunsul primit a fost în sensul amânării soluţionării solicitării acesteia pentru o dată neprecizată.
Înalta Curte constată că răspunsul primit de către intimatul-reclamant la solicitarea de a depune cererea de redobândire a cetăţeniei române, reprezintă amânarea momentului la care urma a se efectua programarea în vederea depunerii cererii, pentru un termen nedefinit, astfel că, atitudinea pârâtului, este de natură a-l afecta pe reclamant în soluţionarea într-un termen rezonabil a cererii sale, fapt de natură a atrage incidenţa art. l din Legea nr. 554/2004, şi de a crea o stare de incertitudine cu privire la existenţa şi exercitarea drepturilor intimatei - reclamante.
Faţă de acestea, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele avute în vedere de dispoziţiile art. 2 alin. (l) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în sensul considerentelor instanţei de fond.
Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurent privind dificultăţile de ordin practic în procesarea numărului mare de cereri sau în sensul că există o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituţia recurentă ar fi trebuit să depună toate diligentele pentru rezolvarea situaţiei create conform obligaţiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea atribuţiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetăţeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speţă în ritmul şi potrivit precauţiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum şi în convenţiile internaţionale la care România este parte.
Instanţa de judecată are îndatorirea constituţională de a sancţiona, în cadrul şi cu mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorităţii publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetăţeanului, fără ca acest fapt să aibă semnificaţia „substituirii puterii executive", aşa cum eronat susţine recurentul.
În condiţiile în care revine instanţei de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept şi a remedia încălcările drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispoziţiile art. 18 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorităţi publice la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative, cum ar fi, în speţă, înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, sub care aspect critica recurentului-pârât apare ca lipsită de fundament.
În considerarea dispoziţiilor Legii nr. 21/1991, în forma în vigoare la momentul depunerii cererii reclamantului, dar şi faţă de dispoziţiile art. 13 din acelaşi act normativ, care prevăd că în prezent cererile de redobândire a cetăţeniei române se pot depune atât la A.N.C., cât şi la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, în vederea facilitării exercitării acestui drept de către solicitanţi, câtă vreme intimatul şi-a exercitat dreptul la alegere în sensul depunerii solicitării la A.R. la Chişinău, susţinerile recurentului în sensul delegării totale a responsabilităţii către prima autoritate nu pot fi reţinute, recurentul rămânând titularul obligaţiei ce face obiectul prezentei cauze.
În consecinţă, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât M.A.E., în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de M.A.E. împotriva Sentinţei nr. 748 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2854/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2856/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
