ICCJ. Decizia nr. 2858/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2858/2011
Dosar nr. l1150/2/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1681 din data de 13 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIll-a de contencios administrativ şi fiscal, a anulat, ca netimbrat, capătul de cerere având ca obiect daune morale şi a admis acţiunea formulată de reclamantul T.T. împotriva pârâtului M.A.E., obligând pârâtul să primească cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Totodată, instanţa a obligat pârâtul plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 504,3 lei şi a respins capătul de cerere având ca obiect plata daunelor cominatorii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul şi-a manifestat intenţia de redobândire a cetăţeniei române la data de 28 aprilie 2009, fără să fie programată pentru depunerea efectivă a documentelor necesare, deşi a revenit ulterior cu o altă cerere.
Instanţa de fond a arătat că trecerea unui termen mai mare de un an de la data depunerii cererii are drept consecinţă imposibilitatea reclamantului de valorificare a dreptului prevăzut de Legea nr. 21/1991, iar amânarea, la un termen nedeterminat, a stabilirii datei la care reclamantul să se prezinte pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române, exprimă, de fapt, un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în sensul art. 2 alin. (l) lit. i) din Legea nr. 554/2004
Referitor la capătul de cerere privind daunele cominatorii, instanţa de fond a apreciat că este neîntemeiat, întrucât în materia contenciosului administrativ nu a fost consacrată instituţia daunelor cominatorii din dreptul civil.
În ceea ce priveşte solicitarea privind acordarea daunelor morale, instanţa de fond a constata că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia privind dovada achitării taxei de timbru.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul M.A.E., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul - pârât a susţinut că instanţa de fond a constatat în mod eronat că în speţă nu a fost respectată cerinţa procesării cererii reclamantului într-un termen rezonabil, având în vedere circumstanţele concrete ale cauzei, şi că nu a fost dovedită existenţa dificultăţilor de ordin practic în procesarea cererilor primite.
A arătat recurentul că în cauză nu poate fi constatat refuzul nejustificat, întrucât răspunsul administrativ pe care îl oferă Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău nu reprezenta un refuz de soluţionare a cererii petentului, ci arăta condiţiile concrete în care aceasta urma să fie procesată.
A mai susţinut că acţiunea de fond a rămas fără obiect în condiţiile în care, în prezent, prin deschiderea unor noi secţii care pot primi cererile de redobândire a cetăţeniei române, nu mai subzistă imposibilitatea reclamantului - intimat de a-şi valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991.
Recurentul - pârât a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată pentru programarea reclamantului în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române, în baza dificultăţilor de ordin practic în procesarea numărului mare de solicitări de redobândire a cetăţeniei române depuse la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău.
Autoritatea recurentă a mai precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuţiilor ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a autorităţilor române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spaţii adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române într-un termen cât mai scurt.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-I respinge, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte constată că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-şi stăruinţa în redobândirea cetăţeniei române, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, însă răspunsul primit a fost în sensul amânării soluţionării solicitării acesteia pentru o dată neprecizată.
Înalta Curte constată că răspunsul primit de către intimatul - reclamant la solicitarea de a depune cererea de redobândire a cetăţeniei române, reprezintă amânarea momentului la care urma a se efectua programarea în vederea depunerii cererii, pentru un termen nedefinit, astfel că, atitudinea pârâtului, este de natură a-l afecta pe reclamant în soluţionarea într-un termen rezonabil a cererii sale, fapt de natură a atrage incidenţa art. l din Legea nr. 554/2004, şi de a crea o stare de incertitudine cu privire la existenţa şi exercitarea drepturilor intimatei - reclamante.
Faţă de acestea, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele avute în vedere de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în sensul considerentelor instanţei de fond.
Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurent privind dificultăţile de ordin practic în procesarea numărului mare de cereri sau în sensul că există o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituţia recurentă ar fi trebuit să depună toate diligentele pentru rezolvarea situaţiei create conform obligaţiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea atribuţiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetăţeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speţă în ritmul şi potrivit precauţiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum şi în convenţiile internaţionale la care România este parte.
Instanţa de judecată are îndatorirea constituţională de a sancţiona, în cadrul şi cu mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorităţii publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetăţeanului.
În condiţiile în care revine instanţei de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept şi a remedia încălcările drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorităţi publice la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative, cum ar fi, în speţă, primirea cererii reclamantei - intimate de redobândire a cetăţeniei române, sub care aspect critica recurentului - pârât apare ca lipsită de fundament.
Înalta Curte constată că, în considerarea dispoziţiilor Legii nr. 21/1991, în forma în vigoare la momentul depunerii cererii reclamantului, dar şi faţă de dispoziţiile art. 13 din acelaşi act normativ, care prevăd că în prezent cererile de redobândire a cetăţeniei române se pot depune atât la A.N.C., cât şi la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, în vederea facilitării exercitării acestui drept de către solicitanţi, câtă vreme intimatul şi-a exercitat dreptul la alegere în sensul depunerii solicitării la Ambasada României la Chişinău, susţinerile recurentului în sensul delegării totale a responsabilităţii către prima autoritate nu pot fi reţinute, recurentul rămânând titularul obligaţiei ce face obiectul prezentei cauze.
În consecinţă, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul - pârât M.A.E., în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către M.A.E. împotriva Sentinţei civile nr. 1681 din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2857/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2861/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
