ICCJ. Decizia nr. 2857/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2857/2011
Dosar nr. 9350/2/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta P.L. a chemat în judecată pe pârâtul M.J.L.C., solicitând ca prin sentinţa ce se va să se dispună obligarea pârâtului, de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei, precum şi obligarea la plata sumei de 1000 lei reprezentând daune morale.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române încă din anul 2003, a depus cerere de urgentare a soluţionării dosarului şi de comunicare a informaţiilor concrete cu privire la modul în care s-a lucrat şi se lucrează la cererea sa, în data de 30 septembrie 2009, însă de fiecare dată când s-a interesat cu privire la stadiul soluţionării dosarului a primit acelaşi răspuns, respectiv că dosarul se află în lucru şi că trebuie să aibă răbdare.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia lipsa calităţii procesual pasive, în subsidiar solicitând respingerea acţiuni ca nefondate.
Prin sentinţa civilă nr. 1280 din 12 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului de Justiţie, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâtul să procedeze la analizarea/avizarea cererii reclamantei în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum şi la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei reprezentând daune morale şi a sumei de 604,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că excepţia lipsei calităţii procesual pasive este nefondată, având în vedere dispoziţiile art. 19 alin. (4) din OUG nr. 5/2010 care prevăd că până la operaţionalizarea Autorităţii, procedura de acordare, redobândire sau retragere a cetăţeniei, va fi asigurată prin direcţii de specialitate ale Ministerului de Justiţie. Pe fondul cauzei, prima instanţă a apreciat că având în vedere prevederile Legii nr. 21/1991, precum şi ale art. 10 din Legea nr. 396/2002, dreptul reclamantei într-un termen rezonabil a fost încălcat, fiind vătămată în drepturile sale legale privind redobândirea cetăţeniei, cât şi în dreptul de petiţionare.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, instanţa de fond a apreciat că este întemeiat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ., având în vedere atitudinea pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, pârâtul M.J. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că în mod greşit, instanţa de fond a respins excepţia calităţii procesuale pasive, având în vedere că dispoziţiile art. 9 din OUG nr. 5/2010 stabilesc că începând cu data de 10 martie 2010 A.N.C. devine operaţională, astfel că atribuţiile privind acordarea, redobândirea, retragerea sau renunţarea la cetăţenie sunt preluate de această autoritate.
În motivarea recursului se arată că nu se poate vorbi de un prejudiciu cauzat reclamantei prin nesoluţionarea cererii de dobândire a cetăţeniei române, având în vedere existenţa unui număr extrem de mare de redobândire a cetăţeniei române.
Un ultim motiv de recurs critică sentinţa de fond sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, recurentul considerând că nu poate fi reţinută culpa M.J. în nesoluţionarea cererii reclamantei.
Recurentul consideră că instanţa în mod greşit a dispus obligarea pârâtului M.J.D.C. la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că dispoziţiile art. 275 – art. 276 C. proc. civ., fac o aplicare particulară a principiului potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părţii ce a pierdut procesul.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a-l admite, în limitele şi pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte reţine că sub aspectul obligării pârâtului la plata daunelor morale, recursul este fondat, întrucât pentru acordarea de daune morale nu este suficientă stabilirea culpei autorităţii, ci reclamanta trebuie să dovedească daunele suferite.
Cererea formulată de reclamantă reprezintă o procedură prealabilă admiterii cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Chiar dacă suma solicitată de reclamantă este modică, iar cuantumul daunelor morale este lăsat la aprecierea judecătorului, partea care solicită plata acestora este obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu şi fapta autorităţii.
Având în vedere că acestea nu au fost dovedite, urmează a se admite recursul în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la daunele morale.
Înalta Curte apreciază că obligarea autorităţii pârâte la soluţionarea cererii într-un termen scurt reprezintă prin ea însăşi o reparaţie echitabilă, o măsură de natură a acoperi consecinţele negative ale conduitei autorităţii publice, neexistând temei pentru plata sumei solicitate de reclamantă.
Sub acest aspect recursul pârâtului M.J. este întemeiat şi va fi admis.
Referitor la critica privind cheltuielile de judecată, Înalta Curte constată această critică este nefondată, instanţă de fond în mod corect a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 alin. (l) C. proc. civ., potrivit cărora cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenţii, însă în raport de complexitatea redusă a cauzei, se impune diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reduce proporţional cheltuielile de judecată la suma de 400 lei.
În ceea ce priveşte celelalte aspecte invocate în cererea de recurs, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins excepţia calităţii procesuale pasive a pârâtului, întrucât raportat la momentul introducerii acţiunii injustiţie, respectiv 07 octombrie 2009, deci anterior intrării în vigoare OUG nr. 5/2010, pârâtul M.J. avea calitate procesuală pasivă.
Sub aceste aspecte, recursul este nefondat.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul formulat va fi admis, urmând a se modifica, în parte, sentinţa recurată, în sensul că se va înlătura obligarea pârâtului de la plata daunelor morale şi se vor reduce proporţional cheltuielile de judecată la suma de 400 lei, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de M.J. împotriva Sentinţei nr. 1280 din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind daunele morale şi reduce proporţional cheltuielile de judecată la suma de 400 lei.
Menţine, în rest, dispoziţiile sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2856/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2858/2011. Contencios → |
|---|
