ICCJ. Decizia nr. 287/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 287/2011
Dosar nr. 2310/2/2010
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3639 din 29 septembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, formulată de către reclamantul M.C.V. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (pentru fosta Autoritate Naţională a Persoanelor cu handicap) şi Comisia Medicală de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Ilfov, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 martie 2010, reclamantul M.C.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Persoanelor cu Handicap şi Comisia Medicală de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din Cadrul Consiliului Judeţean Ilfov, a solicitat obligarea pârâtelor să emită un certificat de handicap necesar pentru a fi depus la Casa de Pensii a Judeţului Ilfov.
Apreciind că cererea de chemare în judecată vizează analizarea faptului dacă pârâta autoritate locală a refuzat ori nu să emită un act în sensul cerut de reclamant şi nu dacă autoritatea centrală a refuzat să soluţioneze o contestaţie, instanţa a constatat că acţiunea formulată intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 10, coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „litigiile privind actele administrative emise ori încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ – fiscale…”, în speţă actul administrativ asimilat fiind refuzul Comisiei de Expertiză a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a jud. Ilfov de emitere certificat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 137, art. 158 alin. (1) şi art. 159 pct. 2 C. proc . civ., coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.C.V., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Cererea de recurs formulată de reclamantul M.C.V. la data de 30 septembrie 2010 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii ….. c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat";.
Potrivit art. 301 C. proc. civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel.”
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică.
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanţă.
Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi ale art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de M.C.V. împotriva sentinţei civile nr. 3639 din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 286/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 288/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
