ICCJ. Decizia nr. 289/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 289/2011
Dosar nr. 440/36/2010
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 158/CA din 28 aprilie 2010 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare executare act administrativ, formulată de reclamanta SC M. & D. S.F. SRL, prin administrator judiciar M. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate; a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 010 din 29 ianuarie 2010 emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Suspuse Accizelor Armonizate, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei în fond.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 010 din 29 ianuarie 2010, emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. RO0103913DD01 din 27 martie 2007, aparţinând SC M. & D. S.F. SRL, pentru încălcarea prevederilor art. 183 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar plângerea prealabilă formulată de către reclamantă în temeiul art. 185 alin. (6) C. fisc. şi art. 15 din Ordinul MF nr. 1499/2009, cu referire la art. 7 din Legea nr. 554/2004, a fost respinsă de către aceeaşi comisie prin Decizia nr. 079 din 25 martie 2010.
Din procesul verbal încheiat la data de 19 octombrie 2009 de către organe din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa – Birou Autorizări, Biroul Supraveghere Produse Accizate rezultă că, în urma verificărilor efectuate la data de 15 octombrie 2009 la sediul social/punctul de lucru al societăţii comerciale SC M. & D. S.F. SRL, situat în jud. Constanţa MRJ Constanţa, Staţia de carburanţi – Dana 0 Port, cod poştal 900900, s-a constatat că societatea respectă prevederile iniţiale de autorizare conform art. 180, art. 183 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, nefiind elemente suficiente pentru suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal de depozitare.
Instanţa de fond a apreciat că, având în vedere că, ulterior controlului Gărzii Financiare ce a determinat luarea măsurii de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, organe ale autorităţii vamale au constatat că societatea respectă prevederile iniţiale de autorizare conform art. 180, art. 183 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, nefiind elemente suficiente pentru suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, împrejurările evidenţiate fiind de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
De asemenea, instanţa a reţinut că, urmare a măsurii de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, societatea nu-şi mai poate desfăşura activitatea, situaţie în care, dată fiind şi starea de insolvenţă, prejudiciul este iminent şi previzibil, fiind imposibil de recuperat în cazul anulării actului administrativ.
Pentru considerentele expuse, apreciind că reclamanta a făcut dovada întrunirii cumulative a celor trei condiţii cerute de lege, instanţa a admis cererea în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi a dispus suspendarea actului administrativ, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căi de atac se arată că prin sentinţa atacată instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.), deoarece procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din data de 28 aprilie 2010, când s-a judecat cauza.
De asemenea, recurenta-pârâtă arată că sentinţa instanţei de fond este nelegală, deoarece nu a fost pronunţată în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate.
Astfel, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din data de 28 aprilie 2010, când s-a judecat cauza, deoarece instanţa de fond trebuia să citeze în cauză Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, având în vedere prevederile Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 291/2010 privind instituirea şi aprobarea componenţei Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia.
Arată recurenta-pârâtă că la data pronunţării sentinţei atacate Comisia Pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate nu mai funcţiona în cadrul A.N.A.F., ci în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, iar instanţa de fond trebuia să cunoască acest ordin şi să citeze în cauză acest minister.
Având în vedere aceste prevederi, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită la data judecării cauzei, motiv pentru care se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Recurenta-pârâtă arată că sentinţa atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Se arată în susţinerea acestui motiv de recurs că în mod greşit instanţa a fond a admis cererea de suspendare a executării, încălcând prevederile Legii nr. 554/2004, deoarece în speţă nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de această lege pentru a dispune suspendarea executării Deciziei nr. 010 din 29 ianuarie 2010 a Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate.
Se susţine că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel că instanţa de fond a considerat în mod incorect că actul a cărui suspendare a executării s-a cerut ar crea o îndoială serioasă de legalitate, nefiind de fapt îndeplinită condiţia prevăzută de lege privind cazul bine justificat pentru a putea fi dispusă suspendarea executării.
În legătură cu cea de-a doua condiţie care trebuie îndeplinită – ca suspendarea executării să se solicite pentru a se preveni producerea unor pagube iminente – se arată că nici această condiţie nu este îndeplinită, reclamanta nefăcând nicio dovada în sensul cerut de lege.
La data de 25 decembrie 2010, recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională a Vămilor a depus la dosar concluzii scrise, învederând faptul că în dosarul de fond nr. 472/36/2010, aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea nr. 178/CA din 17 mai 2010, s-a reţinut că reclamanta SC M. & D. S.F. SRL Constanţa a renunţat la judecata cererii având ca obiect anularea Deciziei nr. 010 din 29 ianuarie 2010 emisă de pârâtă.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, iar cererea de suspendare a rămas fără obiect.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin sentinţa recurată instanţa de fond a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 010 din 29 ianuarie 2010, emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei în fond.
Or, prin Încheierea nr. 178/CA din 17 mai 2010, pronunţată în dosarul nr. 472/36/2010, s-a luat act de faptul că reclamanta SC M. & D. S.F. SRL a renunţat la judecarea cererii având ca obiect anularea deciziei susmenţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, în raport cu înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că nu mai are relevanţă cercetarea fondului cauzei şi că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără obiect, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 158/CA din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 288/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 290/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
