ICCJ. Decizia nr. 290/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 290/2011
Dosar nr. 199/42/2010
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 72 din 24 martie 2010 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A.G., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale – Direcţia pentru Relaţia cu Parlamentul şi Asistenţă Juridică – Comisia centrală de expertiză medico-militară şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi, prin care acesta a solicitat să se dispună eliberarea de către organismul abilitat de lege a actului de stabilire a drepturilor cuvenite ca invalid militar, începând cu data de 1 ianuarie 2008, precum şi plata despăgubirilor ori anularea parţială a actului administrativ - Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 5889 din 11 iulie 2008, în sensul încadrării în gradul de handicap corespunzător.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Actul care recunoaşte dreptul reclamantului de a beneficia de pensie de invaliditate este Procesul-verbal nr. 127 din 24 aprilie 1958 eliberat de Comisia medico-militară Constanţa, în baza căruia a fost emisă decizia de pensionare pentru invaliditate nr. 732/13/1961.
Întrucât reclamantul a desfăşurat şi activitate remunerată, cotizând la sistemul public de pensii, la împlinirea vârstei standard a beneficiat şi de o pensie pentru limită de vârstă, optând pentru aceasta întrucât era mai avantajoasă din punct de vedere financiar.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate faptul că gradul de invaliditate stabilit potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, este diferit de gradul de handicap stabilit în condiţiile Legii nr. 448/2006 şi pentru care se acordă o indemnizaţie lunară de handicap, noţiune distinctă de pensia de invaliditate.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea parţială a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 5889 din 11 iulie 2008, instanţa de fond a constatat că reclamantul în vârstă de 75 ani, cu statut de pensionar al sistemului asigurărilor sociale de stat (pentru munca depusă şi limită de vârstă), a solicitat în cursul anului 2008 încadrarea într-o categorie „de persoană cu handicap pentru a beneficia de protecţia socială prevăzută pentru persoanele cu dizabilităţi.
Drept urmare, după întocmirea dosarului medical şi examinarea reclamantului, acestuia i-a fost eliberat Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1877 din 26 februarie 2008, prin care a fost încadrat în grad mediu de handicap, cu cod boală A18 (din CIM), cod de handicap 1 (handicap fizic), certificat de valabilitate permanent.
Instanţa a constatat că pentru stabilirea gradului de handicap, Comisia Superioară avut în vedere numai handicapul fizic, respectiv Morbul Pott, pentru care a fost operat şi pe care l-a contractat în timpul serviciului militar, precum şi boala artrozică vertebro-periferică constituită pe fondul TBC vertebral, pentru care a fost operat în anul 1958.
S-a mai reţinut de către instanţă că pentru acest handicap fizic, în conformitate cu criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al MMFES şi nr. 1992 al MSP, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 885bis din 27 decembrie 2007, act normativ intrat în vigoare la 01 ianuarie 2008, aprobat de instituţii autorizate şi avizat de Comisia de Ortopedie a Ministerului Sănătăţii, reclamantul nu este îndreptăţit să fie încadrat în grad accentuat de handicap.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând, în mod generic, dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a ignorat că starea de invaliditate s-a produs din cauza serviciului militar obligatoriu şi nu din culpa sa;
- Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi nu a avut în vedere uzura mai rapidă a organismului său, persoană în vârstă de 75 de ani.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul este nefondat.
Aşa cum s-a reţinut în considerentele sentinţei recurate, recurentul-reclamant a sesizat instanţa de fond, prin declinare de competenţă, cu o cerere pentru anularea Deciziei nr. 5889 din 11 iulie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi a Certificatului nr. 1877 din 26 februarie 2008 al Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Prahova.
Prin Certificatul nr. 1877/2008 recurentul-reclamant a fost încadrat în gradul de handicap mediu în temeiul dispoziţiilor Ordinului nr. 762/2007, iar prin Decizia nr. 5889/2008 gradul de handicap a fost menţinut.
Este adevărat că recurentul-reclamant, potrivit actelor medicale depuse în copie la dosar, prezintă şi alte afecţiuni care nu au fost avute în vedere de cele două comisii de specialitate, precum: hepatită cronică VHC, HTA Stadiul II, cardiopatie cronică ischemică, adenom de prostată, dar aceste boli nu sunt reţinute ca afecţiuni handicapande în criteriile medico-psihosociale stabilite prin Ordinul nr. 762/2007.
Astfel fiind, cum recurentul-reclamant nu a depus la dosar acte medicale de natură să atragă încadrarea sa într-un grad superior de handicap, soluţia instanţei de fond care a confirmat legalitatea actelor administrative contestate, este legală şi temeinică.
În concluzie, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.G. împotriva sentinţei nr. 72 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 289/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 291/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
