ICCJ. Decizia nr. 288/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 288/2011
Dosar nr. 4/35/2010
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 157/CA/2010 din 21 aprilie 2010 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.M.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi, în consecinţă, a dispus anularea Ordinului nr. 562 din 24 aprilie 2009, emis de pârât şi obligarea acestuia la reangajarea reclamantului în funcţia de director al Direcţiei pentru Tineret a judeţului Bihor; a obligat pârâtul la plata către reclamant a salariilor indexate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi aferente acestei funcţii, de la data încetării raportului de muncă al reclamantului în baza ordinului în litigiu şi până la reangajarea efectivă pe funcţia de director avută anterior; a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 43,6 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul nr. 562 din 24 aprilie 2009 al Ministrului Tineretului şi Sportului, în baza prevederilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, funcţia publică de conducere de director al Direcţiei pentru Tineret a Judeţului Bihor se desfiinţează, urmând ca raportul de serviciu al reclamantului să înceteze prin eliberare din funcţia publică de conducere începând cu data de 23 mai 2009, după expirarea termenului de preaviz de 30 de zile.
Prin sentinţa nr. 169/CA/2009, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 906/35/2009, s-a admis cererea de suspendare formulată de petentul C.M.A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Tineretului şi Sportului şi s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 562 din 24 aprilie 2009 emis de intimat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea acestuia.
Prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice este neconstituţională, reţinându-se existenţa unui viciu de neconstituţionalitate extrinsecă constând în emiterea de către Guvern a unei ordonanţe de urgenţă într-un domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituţie, este sustras competenţei sale.
Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa a apreciat că decizia Curţii Constituţionale de constatare a neconstituţionalităţii Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 produce efecte cu privire la fondul litigiului din speţă, în care se solicită anularea actului administrativ emis în temeiul unei ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale şi, drept urmare, actul administrativ atacat este nelegal, dispunându-se anularea acestuia, cu consecinţa reangajării reclamantului pe funcţia de director al Direcţiei pentru Tineret a judeţului Bihor
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că, deoarece urmare a emiterii acestor acte administrative reclamantul a fost prejudiciat, fiind lipsit de drepturile salariale aferente funcţiei publice de conducere, în vederea reparării pagubei suferite de reclamant prin emiterea şi executarea acestui act administrativ nelegal, în baza art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ va fi obligat pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente funcţiei de conducere deţinute de reclamant anterior datei de 23 mai 2009, indexate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi aferente acestei funcţii, de la data încetării raportului de muncă al reclamantului, în baza actului administrativ în litigiu şi până la reangajarea efectivă pe această funcţie.
În baza art. 274 C. proc. civ. instanţa a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 43,6 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate se arată că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României: ";Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.";
Recurenta arată că din textul citat reiese fără echivoc faptul că deciziile Curţii Constituţionale produc efecte doar pentru viitor, nu şi pentru trecut, iar, raportat la speţa de faţă, ordinul contestat de reclamant este emis înaintea publicării Deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial.
Recurenta arată astfel că legiuitorul a prevăzut în Legea Fundamentală o dispoziţie care să protejeze într-un fel raporturile juridice născute în baza unui act normativ declarat neconstituţional, care a produs deja efecte juridice.
Se mai arată că Ordinul nr. 562 din 24 aprilie 2009 a fost emis de Ministerul Tineretului şi Sportului în baza dispoziţiilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, astfel încât ordinul contestat prin acţiunea introductivă are ca temei un act normativ emis de Guvernul României şi care era constituţional la data emiterii sale.
Recurenta-pârâtă susţine că, raportat la prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţia României, soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, prin Ordinul nr. 562 din 24 aprilie 2009 emis de Ministerul Tineretului şi Sportului, intimatul-reclamant, după un preaviz de 30 zile lucrătoare, a fost eliberat din funcţia publică de conducere de director al Direcţiei Judeţene de Tineret Bihor.
Temeiul juridic al acestei măsuri administrative l-a constituit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice locale.
Înalta Curte apreciază că pentru argumentarea soluţiei adoptate în legătură cu problema de drept dedusă judecăţii se impune prezentarea unor scurte consideraţii cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi efectele acesteia.
Controlul de constituţionalitate exercitat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate este un control de conformitate şi conformare a legii sau ordonanţelor guvernamentale cu dispoziţiile Constituţiei, în cadrul căruia prevalează garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei; pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Conform alin. (4) din articolul aflat în discuţie, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României; de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Ca atare, deciziile Curţii Constituţionale privind admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate sunt de imediată aplicare, cu consecinţa înlăturării normei declarate neconstituţionale din sistemul normativ.
Cu alte cuvinte, în situaţia în care soluţia Curţii Constituţionale nu ar avea aplicare directă şi imediată, întreaga procedură de control a constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor ar fi lipsită de finalitate.
Pe acest aspect, poate fi amintită şi decizia Curţii Constituţionale nr. 186/1999 în care s-a statuat că instanţele judecătoreşti trebuie să facă aplicarea directă a dispoziţiilor constituţionale relevante, în sensul de a înlătura prevederile neconstituţionale, dacă legiuitorul nu a procedat la modificarea sau abrogarea acestora.
De asemenea, este de necontestat faptul că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, întrucât a fost adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă (…) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (…)”.
Totodată, este de necontestat faptul că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009, în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Totodată, instanţa constituţională a precizat că, prin adoptarea O.U.G. nr. 37/2009, au fost încălcate prevederile art. 15 din Constituţie, statutul juridic al funcţiei publice de conducere, reglementat prin Legea nr. 188/1999, întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţă materială.
Potrivit art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, acţiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste ordonanţe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operaţiuni administrative.
Acelaşi text de lege reglementează, în alin. (4), situaţia acţiunilor formulate de o persoană vătămată, în cazul în care s-a declarat neconstituţională ordonanţa prin admiterea unei excepţii într-o altă cauză.
Din analiza acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut faptul că, în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a ordonanţei într-o altă cauză, efectele se produc, de la data admiterii excepţiei, şi în cauze similare, care au ca temei juridic aceleaşi prevederi declarate neconstituţionale.
În speţa de faţă, intimatul-reclamant a solicitat anularea ordinului de eliberare din funcţie.
După cum s-a relevat anterior, această măsură a avut la bază aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituţională, prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009.
Ca atare, în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, efectele acestei decizii a instanţei constituţionale se extind şi asupra celorlalte cauze având ca obiect anularea actelor administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.
În altă ordine de idei, Înalta Curte reţine că eliberarea intimatului-reclamant din funcţia publică pe care o deţinea, în alte situaţii decât cele reglementate de Legea nr. 188/1999, reprezintă un act nelegal, de natură a afecta în mod evident securitatea raporturilor de funcţie, care se circumscrie noţiunii de securitate socială, protejată prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi actele comunitare, precum şi prin alte tratate internaţionale la care România este parte şi a căror îndeplinire este obligată să o asigure, potrivit art. 11 şi art. 20 din Constituţia României.
Nici critica recurentei referitoare la ultraactivitatea O.U.G. nr. 37/2009 nu este fondată.
Pe acest aspect, Înalta Curte reţine că legea de aprobare a acestei ordonanţe a fost constatată ca neconstituţională prin decizia nr. 1257/2009, iar analiza de neconstituţionalitate a avut în vedere atât legea de aprobare cât şi însăşi ordonanţa de urgenţă, întrucât Parlamentul nu a adoptat legea, ci a aprobat ordonanţa de urgenţă, corpul legii fiind reprezentat de înseşi dispoziţiile ordonanţei.
În mod corect instanţa de fond a motivat că actul administrativ atacat este nelegal, fiind emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituţionalitate.
De cealaltă parte, autoritatea publică recurentă, emitenta actului administrativ anulat de instanţa de fond, a susţinut că decizia Curţii Constituţionale nu poate fi avută în vedere, întrucât a fost pronunţată ulterior emiterii actului administrativ contestat şi are putere numai pentru viitor.
Nu poate fi primită susţinerea recurentei-pârâte, întrucât viciul de constituţionalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza şi pentru executarea unor dispoziţii neconstituţionale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal şi nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziţii neconstituţionale.
Înalta Curte reţine că actele şi măsurile adoptate în baza acestor ordonanţe sunt afectate de viciul de neconstituţionalitate al ordonanţelor şi, în consecinţă, corect au fost anulate de instanţa de fond.
Mai mult, acceptarea tezei susţinute de recurenta-pârâtă ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale.
În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a dispus anularea Ordinului nr. 562 din 24 aprilie 2009 emis de recurenta-pârâtă.
În altă ordine, desfiinţarea funcţiei publice de conducere de director executiv a avut loc în baza O.U.G. nr. 37/2009 şi a fost menţinută prin O.U.G. nr. 105/2009, adică prin două acte normative adoptate cu nesocotirea normelor Constituţionale.
Astfel, desfiinţarea postului deţinut de reclamant, consecutiv, prin cele 2 ordonanţe, este lipsită de efecte juridice din moment ce ambele ordonanţe au fost declarate neconstituţionale.
Prin urmare, măsura de reintegrare în funcţia deţinută anterior este corectă, fiind susţinută şi de considerentele Deciziilor nr. 413 şi nr. 414/2010 ale Curţii Constituţionale, care, exercitând controlul de constituţionalitate asupra legii de modificare şi completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reţinut că reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale a O.U.G. nr. 37/2009.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret împotriva sentinţei nr. 157/CA/2010 din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 287/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 289/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
