ICCJ. Decizia nr. 2890/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2890/2011
Dosar nr. 6577/2/2010
Şedinţa publică din 19 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentinţa nr. 3962 din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.C., a constatat nejustificat refuzul pârâtei privind emiterea ordinului de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române şi a obligat pârâta să emită acest ordin şi să îl comunice reclamantului, precum şi, în măsura în care soluţionarea cererii este pozitivă, să efectueze demersurile necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului de credinţă. Prin aceeaşi sentinţă, au fost respinse, ca rămas tară obiect, capătul de cerere privind avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei, şi ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interes pentru întârziere.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la capătul de cerere privind avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, a constatat că autoritatea pârâtă a procedat în acest sens, la data de 24 septembrie 2010, acţiunea rămânând, sub acest aspect, fără obiect.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect emiterea şi comunicarea ordinului de soluţionare a cererii, prima instanţă a reţinut că aceste operaţiuni administrative se impun a fi efectuate de către autoritatea publică pârâtă în temeiul prevederilor art. 19 şi 20 din Legea nr. 21/1991, republicată.
În legătură cu depunerea jurământului de credinţă, instanţa de fond a reţinut că, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale, se impune ca pârâta să întreprindă toate demersurile astfel încât reclamantul să fie programat în vederea finalizării procedurii de redobândire a cetăţeniei române, prin depunerea jurământului de credinţă faţă de România, în situaţia în care modul de soluţionare a cererii reclamantului va fi unul favorabil acestuia.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta critică sentinţa atacată pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi (3), art. 18, 19 şi art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991, republicată, care reglementează procedura emiterii şi comunicării ordinului de redobândire a cetăţeniei române în cazul intimatului - reclamant, care domiciliază în Republica Moldova şi nu în România.
Se arată că în cazul intimatului - reclamant sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991, republicată şi, în consecinţă, efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului cade în sarcina misiunii diplomatice din ţara de domiciliu, Republica Moldova, şi nu a autorităţii române. Aceasta deoarece intimatul - reclamant a solicitat redobândirea cetăţeniei române, cu menţinerea domiciliului în străinătate.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Într-adevăr, în ceea ce priveşte obligarea autorităţii pârâte la efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului de credinţă este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991, republicată, referitoare la autoritatea naţională competentă pentru efectuarea demersurilor necesare programării reclamantului în vederea depunerii jurământului.
Astfel, prin dispoziţiile art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991, republicată, ignorate de către instanţa de fond, legiuitorul a prevăzut că „persoana care a obţinut cetăţenia română în condiţiile prevăzute la art. 10 şi 11, cu menţinerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credinţă în faţa şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din ţara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). În acest caz, certificatul de cetăţenie română va fi eliberat de şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv". Rezultă, aşadar, că efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului cade în sarcina misiunii diplomatice din ţara de domiciliu iar nu a A.N.C.
Întrucât reclamantul a solicitat redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credinţă faţă de România în faţa şefului misiunii diplomatice a României din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile legale citate. Aşadar, instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale menţionate mai sus a dispus obligarea A.N.C. „la efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului", în condiţiile în care această sarcină, potrivit Legii nr. 21/1991, aşa cum a fost modificată şi completată, nu revine recurentei - pârâte ci misiunii diplomatice din ţara de domiciliu a intimatului-reclamant, ca urmare a cererii formulate în acest sens.
Faţă de cele arătate, în baza art. 312 alin. (l) şi (2) C. proc. civ., Curtea va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul înlăturării dispoziţiilor privind obligarea autorităţii pârâte să efectueze demersurile necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului de credinţă, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.N.C. împotriva sentinţei nr. 3962 din 18 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că înlătură dispoziţiile privind obligarea autorităţii pârâte să efectueze demersurile necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2882/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3092/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
