ICCJ. Decizia nr. 2971/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2971/2011
Dosar nr. 2055/2/2010
Şedinţa publică de la 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii R.F., C.C.V., M.I.A., N.D., V.T.T., N.V., S.T.M., C.T.A., O.G., B.A., B.A.A., P.I.C., I.M.L., S.N.D., S.Ş., C.A., T.V., N.A., U.V., P.N., F.G.D., N.I.A., A.M., T.A., D.S., S.M.V., C.M.G.C., T.I., S.I., D.C., N.O.C., V.V.F., N.T., V.M., S.A.L., B.D., C.V., B.T. şi B.L., au chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, solicitând instanţei obligarea acestuia la plata recompenselor băneşti care le-au fost atribuite prin Dispoziţiile Inspectorului General al Poliţiei de Frontieră din 11 ianuarie 2008, din 14 februarie 2008, din 24 martie 2008, din 24 aprilie 2008, din 06 mai 2008, din 27 mai 2008, din 03 iunie 2008, din 28 octombrie 2008, din 29 octombrie 2008, din 24 octombrie 2008, din 18 iunie 2008, din 26 noiembrie 2008, din 28 noiembrie 2008, din 08 decembrie 2008, din 10 decembrie 2008, şi să se dispună plata sumelor actualizate cu indicele de inflaţie publicat pentru luna în care se face plata.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că, prin Dispoziţiile Inspectorului General al Poliţiei de Frontieră enumerate anterior, au fost recompensaţi pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată, astfel cum rezultă din tabelul anexat acţiunii.
Au arătat reclamanţii că, în conformitate cu dispoziţiile art. 28 lit. b), raportat la art. 53 şi 54 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, se instituie dreptul poliţistului de a-i fi acordate recompense morale sau materiale, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
Prin sentinţa civilă nr. 3502 din 21 septembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi a obligat pârâtul la plata sumelor reprezentând recompense acordate în anul 2008, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului: „Pentru îndeplinirea exemplară a atribuţiilor de serviciu poliţiştilor li se pot acorda recompense morale sau materiale, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative”, iar potrivit art. 8 alin. (3) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004: „Recompensele nu constituie un drept al poliţiştilor, acordarea acestora fiind atributul exclusiv al şefilor care au competenţe în domeniu”, astfel că în speţă dreptul reclamanţilor la recompense a fost stabilit prin Dispoziţiile Inspectorului General al Poliţiei de Frontieră, emise în anul 2008.
S-a reţinut în considerentele hotărârii atacate că, odată ce dreptul la recompense a fost recunoscut prin dispoziţia Inspectorului General, se naşte obligaţia corelativă de plată a sumelor de bani (conform art. 24 din O.G. nr. 38/2003: „Lunar se constituie un fond de premiere în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente personalului prevăzut la art. 1 din prezenta ordonanţă, cu încadrarea în fondurile aprobate anual în buget cu această destinaţie. (2) Din fondul de premiere constituit conform acestor prevederi, ministrul de interne şi conducătorii unităţilor pot acorda poliţiştilor premii pentru îndeplinirea exemplară a atribuţiilor de serviciu”).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că achitarea recompenselor băneşti este condiţionată de încadrarea în fondurile anual aprobate în bugetul unităţii cu această destinaţie, până la data formulării recursului acest lucru nefiind posibil, precum şi faptul că intimaţilor-reclamanţi li s-a comunicat că, în situaţia în care vor fi repartizate credite bugetare pentru această natură de cheltuială, sumele restante vor fi achitate şi ulterior.
Recurentul-pârât arată că nu poate fi de acord cu aserţiunile instanţei de fond, conform cărora "dreptul reclamanţilor la recompense a fost stabilit prin Dispoziţiile Inspectorului General al Poliţiei de Frontieră emise în 2008", având în vedere faptul că, în lumina prevederilor legale mai sus invocate, achitarea acestor recompense nu reprezintă o obligaţie imperativă ce incumbă instituţiei recurente, fiind condiţionată de încadrarea în fondurile anual aprobate în bugetul unităţii cu această destinaţie.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, este de necontestat faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 28 lit. b), raportat la art. 53 şi 54 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, se instituie dreptul poliţistului de a-i fi acordate recompense morale sau materiale, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
În completarea acestei legi, potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţistului, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 107/2008, „Lunar se constituie un fond de premiere în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente personalului prevăzut la art. 1, din prezenta ordonanţă cu încadrarea în fondurile aprobate anual în buget cu aceasta destinaţie. (2) Din fondul de premiere constituit conform acestor prevederi, ministrul de interne şi conducătorii unităţilor pot acorda poliţiştilor premii pentru îndeplinirea exemplară a atribuţiilor de serviciu. Sumele neconsumate pot fi utilizate în lunile următoare, în cadrul aceluiaşi an bugetar. (3) Metodologia de constituire a fondului şi criteriile de premiere şi acordare se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.”
Este adevărat că potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului: „Pentru îndeplinirea exemplară a atribuţiilor de serviciu poliţiştilor li se pot acorda recompense morale sau materiale, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative”, iar potrivit art. 8 alin. (3) din Ordinul ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004: „Recompensele nu constituie un drept al poliţiştilor, acordarea acestora fiind atributul exclusiv al şefilor care au competenţe în domeniu”, însă în speţă, astfel cum în mod corect a apreciat şi instanţa de fond, dreptul reclamanţilor la recompense a fost stabilit prin Dispoziţiile Inspectorului General al Poliţiei de Frontieră emise în anul 2008.
În aceste condiţii, nu mai pot fi invocate în apărare aspecte privind naşterea dreptului, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
Înalta Curte constată că nu achitarea acestor recompense băneşti este condiţionată de încadrarea în fondurile anual aprobate în bugetul unităţii cu această destinaţie, ci stabilirea lor. Or, odată ce dreptul la recompense a fost recunoscut prin dispoziţia Inspectorului General, se naşte obligaţia corelativă de plată a sumelor de bani, conform prevederilor art. 24 din O.G. nr. 38/2003, potrivit cărora: „Lunar se constituie un fond de premiere în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente personalului prevăzut la art. 1, din prezenta ordonanţă cu încadrarea în fondurile aprobate anual în buget cu aceasta destinaţie. (2) Din fondul de premiere constituit conform acestor prevederi, ministrul de interne şi conducătorii unităţilor pot acorda poliţiştilor premii pentru îndeplinirea exemplară a atribuţiilor de serviciu”.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului-pârât sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul la plata către reclamanţi a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva sentinţei civile nr. 3502 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră la 1.500 RON cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2968/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2976/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
