ICCJ. Decizia nr. 2986/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2986/2011
Dosar nr. 10439/1/2010
Şedinţa publică de la 24 mai 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 5087 din 18 noiembrie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de Z.G.I. împotriva deciziei nr. 596/CA din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că prin decizia nr. 596/CA din 9 noiembrie 2009 Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul Z.G.I., împotriva sentinţei nr. 516/CA/26 iunie 2009 a Tribunalului Iaşi.
Instanţa de recurs a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs hotărârile date fără drept de apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
S-a mai reţinut în considerentele deciziei atacate faptul că, întrucât decizia nr. 596/CA din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal nu se circumscrie categoriilor prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind pronunţată în recurs şi prin urmare irevocabilă, recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil, astfel că a fost respins ca atare.
Împotriva deciziei nr. 5087 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal recurentul Z.G.I. a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ..
Înainte de a analiza motivele cererii de revizuire, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.
Pe de o parte, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost discutate de instanţă cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate (…)”.
Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putinţă de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte însă şi atunci când instanţa de recurs respinge recursul, cum este şi cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire.
Drept urmare, calea extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Z.G.I. împotriva deciziei nr. 5087 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2981/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2994/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
