ICCJ. Decizia nr. 2981/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2981/2011
Dosar nr. 908/85/2010
Şedinţa publică de la 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi, în baza art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, transpunerea recursului declarat în cauză de la secţia de contencios administrativ şi fiscal la secţia comercială din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, spre competentă soluţionare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere hotărârea instanţei de fond, care a stabilit natura juridică comercială a acţiunii deduse judecăţii, motivat de faptul că acţiunea are ca obiect anularea unei proceduri de achiziţie care nu s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, act normativ care ar fi atras competenţa materială a instanţei de contencios administrativ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs SC M.H.S. SRL Sibiu - dealer M.A.C.T.B. SRL, invocând dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ..
În motivarea recursului se arată că obiectul dosarului constă în soluţionarea unei contestaţii înaintate împotriva unei proceduri prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 şi că, potrivit art. 2561 din acest act normativ, reclamanta avea posibilitatea de a sesiza instanţa judecătorească competentă pentru soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unui act privind pretinsa încălcare a prevederilor legislaţiei achiziţiilor publice.
Recurenta mai arată că instanţa de fond a fost o instanţă de contencios administrativ şi a recunoscut caracterul administrativ al cererii, inclusiv prin modul în care a soluţionat cererea înaintată.
Mai arată recurenta că, potrivit art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, instanţa competentă să judece contestaţiile înaintate în baza legii anterior amintite este secţia de contencios administrativ a tribunalului în care autoritatea contractantă îşi are sediul, iar recursul împotriva sentinţei pronunţate de secţia de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu urmează a fi soluţionat de către Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ.
Recurenta solicită admiterea recursului şi casarea încheierii prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei la secţia comercială a Curţii de Apel Alba Iulia, respectiv să se transpună cauza pe rolul Secţiei de contencios administrativ, aşa cum a fost în mod corect iniţial sesizată.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Împotriva sentinţei administrative nr. 251/CA din 27 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs contestatoarea SC M.H.S. SRL Sibiu - dealer M.A.C.T.B. SRL , cererea de recurs fiind înregistrată la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia, completul investit dispunând, prin încheierea nr. 30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010, transpunerea cauzei către secţia comercială a instanţei.
Analizând conţinutul încheierii nr. 30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010, atacată cu prezentul recurs, în raport de dispoziţiile legale aplicabile speţei, Înalta Curte constată că prin această încheiere Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus transpunerea cauzei, având ca obiect anularea unei proceduri de achiziţie care nu s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, acţiune apreciată de instanţa de fond ca fiind de natură comercială, către secţia comercială a aceleiaşi curţi de apel.
Procedând în acest mod instanţa de recurs a dispus o măsură necesară soluţionării pricinii, respectiv a fondului cauzei, fără însă a se pronunţa asupra vreunui aspect care să anticipeze soluţia finală. Prin urmare, încheierea recurată este o încheiere premergătoare.
În acest context, dispoziţiile art. 282 alin. (2) din C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile în speţă, prin acestea stabilindu-se că „Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel, decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii”.
Astfel, potrivit art. 282 C. proc. civ., încheierile premergătoare, atât cele preparatorii, cât şi cele interlocutorii, pot fi atacate numai odată cu fondul. De la această regulă sunt exceptate încheierile prin care s-a întrerupt ori suspendat cursul judecăţii, care pot fi atacate separat, cu condiţia, în principiu, ca şi hotărârea ce urmează a fi pronunţată în cauza respectivă să fie susceptibilă de a fi atacată cu recurs, legiuitorul nepermiţând un recurs la recurs.
Având în vedere că prin transpunerea cauzei de la o secţie la alta nu are loc o întrerupere sau suspendare a cursului judecăţii, ci doar o amânare a judecăţii, că încheierea atacată nu face parte din categoria acelora care ar putea suprima vreun drept procesual al părţilor, cum ar fi, de exemplu, o încheiere prin care se dispune suspendarea, ori o încheiere prin care se dispune declinarea de competenţă, ori prin care se constată perimarea, cu privire la care C. proc. civ. prevede expres existenţa unor căi de atac separate, Înalta Curte constată că, din perspectiva art. 282 C. proc. civ., recursul nu este admisibil.
Fiind stabilită natura încheierii atacate, urmează să analizăm dacă acest act procedural poate face obiectul unei căi de atac, în speţă a recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) din C. proc. civ. „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului”.
Din enumerarea limitativă a textului legal rezultă că pot face obiectul recursului hotărârile judecătoreşti pentru care legea nu prevede calea de atac a apelului, dar o prevede pe cea a recursului, precum şi cele pronunţate în apel.
Or, încheierea nr. 30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal nu se încadrează în nici una dintre ipoteze.
Având în vedere faptul că hotărârea ce urmează a fi pronunţată de instanţa de recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, nici încheierile premergătoare acestei hotărâri nu pot fi atacate cu recurs. În consecinţă, nici sub acest aspect recursul nu este admisibil.
Declarând recurs împotriva unei încheieri irevocabile, pârâta SC M.H.S. SRL Sibiu - dealer M.A.C.T.B. SRL nu s-a conformat condiţiei specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ..
Din interpretarea textului de lege menţionat rezultă în mod evident că hotărârile judecătoreşti care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.
Cum Încheierea nr. 30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., invocate de recurent, nu sunt aplicabile în speţă, întrucât prin încheierea atacată nu s-a pus problema competenţei materiale a instanţei, ci doar a secţiei, iar între secţiile aceleiaşi instanţe nu operează instituţia declinării de competenţă, căci necompetenţa priveşte instanţa, iar nu structurile ei interne, astfel încât hotărârea pronunţată nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.
Ori, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile existenţei conflictului de competenţă, fiind vorba, în fapt şi în drept, de o aplicare a prevederilor art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul transpunerii cauzei de la o secţie la alta din cadrul aceleiaşi instanţe.
Potrivit art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, transpunerea cauzei de la o secţie la alta, în cadrul aceleiaşi instanţe, se realizează prin încheiere cu caracter interlocutoriu, întrucât instanţa rezolvă un aspect al procesului prin care lasă să se întrevadă soluţia.
Instituţia competenţei vizează numai instanţa de judecată, iar nu judecătorii, completul de judecată, sau, ca în prezenta speţă, secţia unei instanţe. În această din urmă situaţie este vorba de repartizarea unor atribuţii între secţiile instanţei respective.
Aşa fiind, atunci când o secţie a unei instanţe consideră că pricina trebuie rezolvată de o altă secţie a aceleiaşi instanţe, va lua act de această împrejurare printr-o încheiere, iar transferul dosarului de la o secţie la alta se va face pe cale administrativă (art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti). Această încheiere nu este susceptibilă de a forma obiectul căilor de atac.
Cele reţinute sunt susţinute şi de dispoziţiile înscrise în art. 158 C. proc. civ., din care rezultă că se poate declina competenţa numai dacă pricina urmează a fi trimisă unei alte instanţe judecătoreşti sau unui alt organ cu activitate jurisdicţională.
Astfel, constatând că obiectul recursului de faţă îl constituie o încheiere de transpunere a cauzei la un complet specializat în cadrul aceleiaşi secţii, şi nu o hotărâre de declinare a competenţei, Înalta Curte apreciază că recursul promovat nu este admisibil.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 137, cu referire la dispoziţiile art. 299 alin. (1) din C. proc. civ. şi ale art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
De asemenea, Înalta Curte reţine că admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii recurentei SC M.H.S. SRL Sibiu - dealer M.A.C.T.B. SRL face de prisos examinarea celorlalte cereri şi susţineri ale acesteia, formulate în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC M.H.S. SRL Sibiu - dealer M.A.C.T.B. SRL, împotriva încheierii nr. 30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2977/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2986/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
