ICCJ. Decizia nr. 3136/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3136/2011
Dosar nr.7744/2/2008
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 2882 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta M.E. SA - Sucursala Bucureşti în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, având ca obiect: anularea Deciziei nr. 318 din 30 septembrie 2008, anularea parţială a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, din 15 aprilie 2008 respectiv pentru suma totală de 1.633.650 RON, reprezentând TVA respinsă la rambursare; anularea parţială a Raportului de inspecţie fiscală din 15 aprilie 2008 respectiv a Cap. III.1.1 "TVA deductibilă" - constatările referitoare la TVA deductibilă neadmisă în timpul inspecţiei fiscale pentru motivele indicate, a Cap. III.1.3. "Soluţionarea decontului de taxa pe valoarea adăugată cu sumă negativă cu opţiune de rambursare aferent lunii august 2007 depus la DGFP din 25 septembrie 2007" - constatările referitoare la TVA deductibilă neadmisă în timpul inspecţiei fiscale pentru motivele indicate; anularea parţială a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală din 16 aprilie 2008 respectiv pentru următoarele sume: 13.695.183 RON, baza impozabilă stabilită suplimentar, 2.914.970 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar de plată, 2.961.937 RON majorări/penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit şi anularea parţială a Raportului de inspecţie fiscală din 16 aprilie 2008, respectiv a capitolului 111.12 - impozitul pe profit.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că actele contestate de reclamantă sunt temeinice şi legale.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe reclamanta M.E. SA - Sucursala Bucureşti a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului formulat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că este întemeiată în raport cu prevederile art. 103 C. proc. civ.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Verificând actele dosarului, prin prisma prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, iar în art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., se prevede că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În speţă, procedura de comunicare a hotărârii recurate a fost realizată la sediul societăţii reclamante indicat în acţiune, care s-a realizat prin afişare la adresa respectivă, ca urmare a faptului că nu a fost găsită nicio persoană din cele prevăzute la punctul 1 din actul de procedură, astfel cum rezultă din menţiunile cuprinse în procesul-verbal de comunicare a respectivului act.
Critica recurentei-reclamante vizează, pe de o parte, locul în care s-a afişat actul de procedură, invocându-se nemenţionarea acestui loc, în opinia sa, nu se indică modalitatea de efectuare a comunicării actului de procedură, susţinând că, în realitate, acest act nu i-a fost comunicat, iar pe de altă parte faptul că denumirea societăţii a fost menţionată eronat, în sensul că s-a trecut M.E. SA - Sucursala Bucureşti, în loc de M.E. Bruxelles SA - Sucursala Bucureşti cum este corect.
Prin cererea formulată, aflată la dosarul de fond, reclamanta a solicitat fotocopierea filelor reprezentând încheierea de amânare a pronunţării, sentinţa pronunţată în cauză şi dovada de comunicare a acesteia, iar la dosar există cererea privind împuternicirea dată reclamantei în acest sens, înregistrată la data de 24 septembrie 2010.
Potrivit art. 92 alin. (4) C. proc. civ., în cazul în care cei citaţi sunt lipsă de la domiciliu, agentul va afişa citaţia fie pe uşa locuinţei celui citat, fie, dacă nu este indicat apartamentul, pe uşa principală a clădirii, încheind proces-verbal despre acestea, iar potrivit alin. (6) dispoziţiile acestui articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui act de procedură.
Contrar susţinerilor recurentei, care sugerează o incertitudine în ceea ce priveşte locul afişării, în dovada de comunicare este indicat Bulevardul X, sector 2, iar agentul procedural a încercuit litera b) din care rezultă că nicio persoană de la punctul 1 nu a fost găsită, menţionând la rubrica destinată semnăturii de primire a actului „Am afişat actul".
Prin urmare, comunicarea hotărârii atacate a fost corect realizată conform prevederilor textului de lege sus-menţionat, care permit ca în cazul în care persoana căreia i se face comunicarea nu a fost găsită la domiciliu actul de procedură să fie afişat pe uşa locuinţei destinatarului sau pe uşa principală a clădirii.
În speţă, instanţa de control judiciar constată că actul de procedură reprezentat de comunicarea hotărârii atacate către recurentă a fost realizat cu respectarea prevederilor legale, cererea prin care s-a solicitat fotocopierea sentinţei nu reprezintă o dovadă a faptului că hotărârea atacată nu a fost comunicată, de altfel, în cazul în care partea ar fi constatat în mod real că este viciată această procedură de comunicare avea posibilitatea să ceară recomunicarea hotărârii, ceea ce nu s-a întâmplat.
Întrucât comunicarea hotărârii atacate s-a efectuat la data de 14 august 2010, iar recurenta-reclamantă a declarat recurs la data de 11 octombrie 2010, Înalta Curte constată că s-a depăşit cu mult termenul de 15 zile de la comunicarea sentinţei.
Referitor la critica recurentei-reclamante, în sensul că în dovada de comunicare a sentinţei s-a trecut M.E. SA - Sucursala Bucureşti, în loc de M.E. Bruxelles SA - Sucursala Bucureşti cum este corect, instanţa de control judiciar apreciază că nu poate fi primită, aceasta neechivalând cu menţionarea eronată a denumirii societăţii astfel cum susţine recurenta.
De altfel, recurenta-reclamantă a indicat această denumire: M.E. SA - Sucursala Bucureşti chiar în cererea de recurs, denumire reţinută şi în încheierea de amânarea a pronunţării şi sentinţa atacată. Or, omisiunea de a se trece denumirea completă a societăţii în comunicarea transmisă, în sensul că nu a fost inclusă şi menţiunea „Bruxelles" nu poate conduce la nulitatea actului, în condiţiile în care comunicarea sentinţei s-a făcut la sediul indicat în acţiune, sediu la care au fost comunicate toate actele procedurale efectuate pe parcursul procesului.
Astfel, pe dovada procedurii de citare efectuate pentru primul termen de judecată din 3 februarie 2009, care conţine aceeaşi denumire a recurentei: M.E. SA - Sucursala Bucureşti a fost aplicată ştampila societăţii reclamante în care apare denumirea M. România SRL, prin urmare se constată că respectiva comunicare a sentinţei s-a efectuat la acelaşi sediu şi cu aceeaşi denumire unde s-au comunicat şi celelalte acte procedurale efectuate în cauză, de unde rezultă că societatea respectivă era cunoscută la adresă, actul procedural fiind afişat la acel moment ca urmare a lipsei oricăror persoane de la sediul societăţii.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de M.E. Bruxelles SA - Sucursala Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 2882 din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3135/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3139/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
