ICCJ. Decizia nr. 3286/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3286/2011
Dosar nr. 2394/2/2010
Şedinţa publică de la 7 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VlII-a Contencios Administrativ şi Fiscal şi ulterior precizată, reclamantul T.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale să se constate nelegalitatea Ordinului M.M.F.P.S. nr. 1819 din 17 decembrie 2009 de aprobare a structurii organizatorice pentru aparatul propriu al Inspecţiei muncii şi al ITM.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că Ordinul atacat şi care a fost în scurt timp anulat de minister, a produs efecte juridice în ceea ce-l priveşte, suferind un prejudiciu prin pierderea calităţii de şef serviciu.
Se mai arată de către reclamant că în anul 2010 structura organizatorică a Inspecţiei Muncii şi a ITM a fost modificată prin ordine ale ministrului de 5 ori, nefiind adevărată afirmaţia pârâtului din întâmpinare în sensul că prin Ordinul nr. 80 din 27 ianuarie 2010 actul atacat a fost anulat, în realitate situaţia fiind aceiaşi.
Referitor la nepublicarea ordinului contestat în M. Of. al României Partea I, arată reclamantul că urmările juridice ale nepublicării sunt reglementate prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, modificată şi republicată.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat excepţia lipsei de obiect, apreciind că acţiunea reclamantului în anularea ordinului nr. 1819 din 17 decembrie 2009 a rămas fără obiect, ca urmare a emiterii Ordinului nr. 80 din 27 ianuarie 2010 emis de pârât şi potrivit căruia ordinul contestat de reclamant îşi încetează aplicabilitatea.
Cu atât mai mult, cererea reclamantului este lipsită de obiect în considerarea împrejurării că la data formulării cererii de chemare în judecată (16 martie 2010) reclamantul avea cunoştinţă de emiterea Ordinului nr. 80 din 27 ianuarie 2010 de aprobare a structurii organizatorice pentru aparatul propriu al Inspecţiei Muncii emis de pârât.
La data de 21 octombrie 2010, reclamantul a depus la dosar o cerere modificatoare a acţiunii prin care a reiterat solicitarea de a se constata nelegalitatea ordinului M.M.F.P.S. nr. 1819 din 17 decembrie 2009, precum şi a celorlalte ordine ulterioare şi publicarea hotărârii judecătoreşti ce urmează a fi pronunţată în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 4120 din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de obiect şi a respins acţiunea formulată de reclamantul T.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 1819 din 17 decembrie 2009 emis de pârât prin care s-a aprobat structura organizatorică pentru aparatul propriu al Inspecţiei Muncii.
- Prin art. 4 din Ordinul nr. 80 din 27 ianuarie 2010 (emis aşadar înaintea formulării prezentei cereri de chemare în judecată) al aceluiaşi pârât s-a aprobat o altă structură organizatorică pentru aparatul propriu al Inspecţiei Muncii şi simultan a fost revocat Ordinul nr. 1819/2009 contestat de către reclamant.
A mai reţinut instanţa că reclamantul a fost citat cu menţiunea precizării cererii de chemare în judecată, în raport de revocarea Ordinului contestat, iar acesta a arătat că înţelege să conteste acelaşi ordin care la momentul sesizării instanţei fusese revocat, astfel încât, excepţia lipsei de obiect este întemeiată, iar acţiunea rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul T.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ., fără a le dezvolta pe fiecare separat.
Se susţine, în esenţă, că instanţa de fond nu a luat în considerare precizarea de acţiune formulată de reclamant la data de 21 octombrie 2010, prin care solicita să se constate nelegalitatea şi a celorlalte ordine ulterioare ordinului contestat iniţial şi, prin urmare nu s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere.
Mai afirmă că, în mod greşit, a apreciat instanţa de fond că acţiunea a rămas tară obiect, deoarece actul contestat, deşi revocat în scurt timp de către minister, a produs efecte juridice în persoana reclamantului, prin înlăturarea din funcţia publică de conducere de şef serviciu cu nerespectarea procedurii instituită de art. 99 şi art. 100 din Legea nr. 188/1999.
Pentru motivele prezentate, solicită recurentul casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs şi raportat la dispoziţiile legale incidente cauzei, înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant, pentru considerentele expuse în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 16 martie 2010, reclamantul T.A. a solicitat să se constate nelegalitatea Ordinului M.M.F.P.S. nr. 1819 din 17 decembrie 2009 de aprobare a structurii organizatorice pentru aparatul propriu al Inspecţiei muncii şi al ITM, pentru nepublicarea în M. Of., respectiv pentru nerespectarea condiţiilor de fond şi de formă.
Din actele dosarului rezultă că, la momentul introducerii acţiunii, Ordinul nr. 1819 din 17 decembrie 2009 fusese revocat expres prin Ordinul nr. 80 din 27 ianuarie 2010 (fila 29 dosar fond), ordin care la rândul lui a fost revocat prin Ordinul nr. 116 din 4 februarie 2010, iar în temeiul acestui din urmă ordin s-a emis Decizia nr. 504 din 25 februarie 2010 prin care reclamantul a fost numit în funcţia publică de execuţie de consilier juridic clasa I grad profesional superior, pierzând astfel funcţia publică de conducere de şef birou.
Prin urmare, la data formulării acţiunii - 16 martie 2010 - Ordinul nr. 1819 din 17 decembrie 2009 îşi încetase aplicabilitatea prin voinţa autorităţii, astfel încât nu mai putea face obiectul unei acţiuni în anularea lui.
Pe de altă parte, criticile aduse de recurent în sensul că prin precizarea la acţiune din data de 21 octombrie 2010 a solicitat şi anularea ordinelor ulterioare nu se verifică în raport de conţinutul cererii precizatoare. Astfel prin „cererea de modificare a acţiunii" (fila 42 dosar fond) reclamantul, în fapt, a reiterat sub altă formă petitul acţiunii iniţiale în sensul constatării nelegalităţii aceluiaşi Ordin nr. 1819 din 17 decembrie 2009, referindu-se generic şi la ordinele ulterioare acestuia, fără însă a le nominaliza expres şi a detalia motivele pentru care solicită anularea lor.
Mai mult, în finalul cererii modificatoare, ca şi concluzii, reclamantul solicită constatarea nelegalităţii aceluiaşi Ordin nr. 1819 din 17 decembrie 2009 pentru aceleaşi motive invocate în acţiunea iniţială, respectiv nepublicarea în M. Of. şi nerespectarea condiţiilor de fond şi de formă, fără a face nicio precizare cu referire la celelalte ordine.
În acest context, instanţa de fond nu putea să se pronunţe asupra unor lucruri care nu s-au cerut, criticile formulate pe acest aspect de către recurent reprezentând simple afirmaţii nesusţinute de actele dosarului. De altfel, în considerentele hotărârii atacate, în primul paragraf, judecătorul fondului a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost ulterior precizată, analizând-o şi în raport de cele susţinute în cererea modificatoare.
În concluzie, înalta Curte constată că, în mod legal şi temeinic a reţinut prima instanţă lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.A., împotriva sentinţei civile nr. 4120 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3271/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3287/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
