ICCJ. Decizia nr. 3096/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3096/2011
Dosar nr. 958/46/2010
Şedinţa publică de la 26 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1.Hotărârea curţii de apel
Prin sentinţa nr. 9/F-Cont din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul V.I. în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap.
Instanţa a dispus anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 12 mai 2010 şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie în care să-l încadreze pe reclamant cu „handicap grav”.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că la data de 06 iulie 2010, reclamantul V.I. a solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap din 12 mai 2010, emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Pârâta Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca fiind inadmisibilă, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2005, privind efectuarea procedurii prealabile.
Cu privire la fond, a solicitat de asemenea, respingerea acţiunii, motivând că reclamantul nu îndeplineşte criteriile medicopsihosociale de încadrare în grad de handicap, deoarece accidentul cerebral vascular a fost contractat ca rezultat al complicaţiei majore a bolilor cardiovasculare, soldat cu hemiplegie stânga, afazie, HTA, stadiul II şi dislipidemie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că reclamantului i s-a stabilit diagnosticul principal „sechele AVC ischemic dreapta (hemipareză stânga sechelară post AVC ischemic), cu mai multe diagnostice secundare şi Consiliul Judeţean Argeş - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a emis certificatul de încadrare în grad de handicap din 30 martie 2010, stabilindu-se că este o boală, nu handicap, cu motivarea că „nu se încadrează în criteriile medicopsihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 22007 al Ministerului Sănătăţii Publice.
Reclamantul a contestat certificatul de handicap la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, care prin decizia din 12 mai 2010, a respins contestaţia, pentru aceleaşi argumente.
Instanţa de fond a constatat, conform raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, că reclamantul a suferit un accident cerebral în luna martie a anului 2009, care s-a soldat cu hemiplegie stângă, dificultăţi majore în locomoţie, tulburarea de orientare spaţială, concluzionând că acesta prezintă demenţă vasculară, formă medie, iar afecţiunea îi conferă abolirea capacităţii de exerciţiu.
Coroborând aceste înscrisuri cu dispoziţiile Ordinului nr. 762/1992/2007 privind criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, s-a constatat că diagnosticul stabilit îl poate încadra în grad de handicap, la categoria b, din actul normativ, făcând parte din categoria „accidentelor vasculare cerebrale (AVC), cu diverse localizări, cu deficite locomotorii secundare, indiferent de vârstă şi statut”.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă, prin Încheierea din data de 15 septembrie 2010, apreciindu-se ca fiind un refuz nejustificat din partea pârâtei cu privire la recunoaşterea dreptului, instanţa reţinând şi aspectul că reclamantul a contestat certificatul de handicap la organul ierarhic superior, respectând dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006.
2.Recursul formulat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând soluţia instanţei de fond, pentru nelegalitate şi netemeinicie cu invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., precum şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile pct. b, subcap, 2 - Afecţiuni neurologice. Cap.7 - Funcţiile neuro-musculo-scheletice şi ale mişcărilor aferente din Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministerului Sănătăţii Publice nr. 762/1992/2007, neobservând că atacul ischemic nu este prevăzut în etiologia reţinută de aceste criterii.
3. Apărarea intimatului
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare la recursul autorităţii pârâte, dar prin notele scrise depuse la 12 mai 2011, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu referire la concluziile expertizei medicale întocmită la fond, arătând că starea sa de sănătate s-a agravat, fiind în imposibilitate reală de deplasare.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul- reclamant V.I. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, decizia din 12 mai 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva certificatului din 30 martie 2010 a Comisiei de evaluare Argeş, constituită în temeiul Legii nr. 448/2006.
Intimatului-reclamant i s-a stabilit diagnosticul principal, sechele AVC ischemic dreapta (hemipareză stânga schelară post AVC ischemic), cu mai multe diagnostice secundare.
Aceste afecţiuni au fost confirmate şi prin raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, în cuprinsul căruia se arată că în urma accidentului cerebral, soldat cu hemiplegie stângă, dificultăţi majore în locomoţie şi tulburare de orientare spaţială, reclamantul prezintă afecţiuni care îi conferă abolirea capacităţii de exerciţiu.
De altfel, din evaluarea socio-medicală se constată că intimatul are nevoie de ajutorul celor din jur permanent şi integral pentru cele mai multe din activităţile zilnice.
Prin afectarea funcţiilor motorii este imposibilă desfăşurarea activităţilor de autoîngrijire şi autogospodărire, situaţie în care în mod evident intimatul-reclamant se încadrează în criteriile cuprinse în Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a probelor, hemiplegia post AVC făcând parte din categoria afecţiunilor handicapante reglementate în Cap.7, subcapitolul III pct. 2 lit. b) din actele normative menţionate.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554, se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei nr. 9/F-Cont din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3094/2011. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 3115/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
