ICCJ. Decizia nr. 3389/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3389/2011
Dosar nr. 4882/1/2009
Şedinţa publică din 10 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Plenului C.S.M.
Prin hotărârea nr. 323 din 14 mai 2009, secţia pentru judecători a respins contestaţia formulată de A.I. împotriva hotărârii nr. 22 din 29 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a concursului pentru promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 31 mai 2009, pentru neîndeplinirea condiţiei minime de vechime necesară promovării în funcţia de judecător de tribunal, respectiv 5 ani, întrucât avea o vechime de 4 ani, 1 lună şi 29 de zile în funcţia de judecător şi avocat, calculată la data de 31 mai 2009, doamnei judecător A.I. fiind aplicabile dispoziţiile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004.
Prin contestaţia formulată împotriva acestei hotărâri au fost reiterate criticile invocate în contestarea hotărârii Comisiei de organizare, respectiv: neîndeplinirea condiţiei privind vechimea, neîndeplinirea condiţiei privind evaluarea, existenţa interdicţiei prevăzută de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004.
Prin hotărârea nr. 917 din 21 mai 2009, Plenul C.S.M. a respins contestaţia formulata de A.I., judecător la Judecătoria Constanţa, împotriva hotărârii nr. 323 din 14 mai 2009 a secţiei pentru judecători a C.S.M.
În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că secţia pentru judecători a avut în vedere la adoptarea hotărârii nr. 323 din 14 mai 2009, faptul că A.I. a fost numită judecător la data de 01 iulie 2008, având o vechime de 4 ani, 1 lună şi 29 zile, calculată la data de 31 mai 2009 potrivit art. 44 din Legea nr. 303/2004.
Având în vedere prevederile art. 44 din Legea nr. 303/2004, care se regăsesc şi în art. 5 din regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, Plenul C.S.M. a constatat că A.I. nu îndeplineşte condiţia vechimii minime de 5 ani pentru promovare la tribunal şi nici condiţia evaluării, aflându-se sub interdicţia prevăzuta de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004.
În ceea ce priveşte celelalte motive ale contestaţiei, Plenul C.S.M. a constatat că nu au fost invocate motive noi faţă de cele susţinute în contestarea hotărârii comisiei de organizare, motive ce au fost deja analizate.
2. Recursul exercitat împotriva hotărârii Plenului C.S.M.
Împotriva Hotărârii nr. 917 din 21 mai 2009 a Plenului C.S.M., a declarat recurs A.I., susţinând că soluţia adoptată în privinţa contestaţiei sale este nelegală, reluând motivele invocate prin contestaţia formulată împotriva hotărârii secţiei judecători prin care a fost respinsă contestaţia împotriva hotărârii Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie cu motivarea că nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 31 mai 2009.
Detaliind motivele de recurs, recurenta arată că neluarea în calcul a vechimii de consilier juridic contravine normelor europene cu privire la condiţiile de eligibilitate în funcţia de Judecător European potrivit cărora vechimea în activitatea juridică (fără a se face diferenţiere între judecători, procurori, avocaţi, consilieri juridici, jurişti sau alte funcţii juridice) este luată în calcul la numirea în funcţia de judecător la cele mai înalte instanţe, Curtea Europeană de Justiţie; Tribunalul Penal Internaţional; Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru acest motiv solicită să se facă abstracţie de textul naţional, respectiv art. 44 din Legea nr. 303/2004 ce condiţionează participarea la acest concurs de o anumita vechime numai in funcţia de judecător sau procuror şi să se dea eficienţă textelor europene potrivit cărora la numirea în înaltele funcţii de genul celor amintite mai sus este luata în calcul vechimea în activitatea juridică fără nicio diferenţiere.
Susţine că a participat şi la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din 5 octombrie 2008, fiind respinsă în exclusivitate pentru lipsa vechimii, astfel că nu se mai poate reveni acum asupra acelor hotărâri şi să se constate că evaluarea sa nu este valabilă, deoarece s-ar aduce atingere principiului stabilităţii raporturilor juridice, principiului previzibilităţii actului administrativ şi speranţei legitime, principiu stabilit de jurisprudenţa C.E.D.O.
Prin cererea scrisă, depusă la 10 iunie 2011, recurenta invocă un nou motiv de recurs, arătând că intimatul i-a produs o vătămare, fiind discriminată în raport cu alţi judecători.
3. Apărările formulate de C.S.M.
Prin concluziile scrise depuse la 15 februarie 2010, C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin argumentarea amplă, prezentată în susţinerea legalităţii hotărârii atacate, se degajă concluzia că motivul pentru care s-a respins cererea recurentei de a participa la concursul organizat la data de 31 mai 2009, l-a constituit neîndeplinirea condiţiilor de vechime, calculată conform dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 303/2004. Intimatul arată că recurenta avea o vechime la data de 31 mai 2009, de 4 ani, 1 lună şi 29 zile, iar textul impunea vechimea minimă de 5 ani în funcţia de judecător. De asemenea, vechimea în funcţia de jurisconsult nu putea fi luată în considerare.
Intimatul arată că prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 305 din data de 13 aprilie 2006, s-a constatat că perioada în care judecătorii sau procurorii au exercitat profesia de consilier juridic, nu putea fi luată în considerare pentru aprecierea îndeplinirii condiţiei de vechime minimă, în înţelesul art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicată, de strictă aplicare şi interpretare şi că dispoziţiile enunţate se aplică tuturor judecătorilor şi procurorilor care participă la concursurile de promovare.
Procedura în faţa Înaltei Curţi
Pe parcursul soluţionării recursului, la data de 19 februarie 2010, recurenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor procurorilor în măsura în care condiţionează participarea la concursul de promovare al judecătorilor procurorilor în funcţii de execuţie de calitatea de judecător sau procuror.
Prin Decizia nr. 1275 din 12 octombrie 2010, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, reţinând în considerente că prin Decizia nr. 1038 din 14 septembrie 2010, nepublicată la data pronunţării acestei decizii, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prin raportare şi la dispoziţiile art. 16 şi art. 143 din Constituţie, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor. Cu acel prilej, instanţa de contencios constituţional a constatat că prevederile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu contravin principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece, aşa cum a stabilit în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situaţii egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, s-a reţinut că soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
În şedinţa publică din 25 martie 2011, recurenta a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea acţiunii în pronunţarea unei hotărâri preliminare, cerere prin care, în temeiul art. 267 alin. (3) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene a solicitat instanţei să adreseze Curţii de Justiţie a Uniunii Europene 6 întrebări preliminare.
Examinând cererea de sesizare a Curţii Europene de Justiţie cu cele 6 întrebări preliminare, astfel cum a fost formulată de recurenta A.I., Înalta Curte a respins-o conform considerentelor cuprinse în încheierea din 29 aprilie 2011, apreciind că întrebările preliminare nu sunt utile şi pertinente în prezenta cauză.
Prin maniera de formulare a întrebărilor, recurenta tinde în realitate să obţină o „decizie de îndrumare” în soluţionarea în concret a cauzei de către instanţa naţională, din partea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ceea ce este inadmisibil, întrucât excede competenţa sa.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea nr. 917 din 21 mai 2009 a Plenului C.S.M. prin prisma criticilor formulate de A.I. în cuprinsul recursului declarat în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., Înalta Curte constată că este legală.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
A.I. a fost numită judecător definitiv la Judecătoria Constanţa, la data de 01 iulie 2008, în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Recurenta s-a înscris la concursul de promovare în funcţii de execuţie organizat la data de 21 mai 2009, optând pentru promovare pe loc la Tribunalul Constanţa, dar, prin hotărârea nr. 22 din 29 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie, cererea sa a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiţiei minime de vechime.
La rândul său, secţia pentru judecători a C.S.M., prin hotărârea nr. 323 din 14 mai 2009 a respins contestaţia cu aceeaşi motivare.
În fine, pe aceeaşi poziţie s-a situat şi Plenul C.S.M. care, prin hotărârea nr. 917 din 21 mai 2009 a respins contestaţia recurentei formulată împotriva hotărârii secţiei pentru judecători.
În esenţă, intimatul a reţinut că, la data concursului, A.I. avea o vechime de 4 ani, 1 lună şi 29 de zile şi, deci, nu îndeplinea condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru promovarea în funcţii de execuţie.
Potrivit prevederilor art. 44 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare - „(1) Pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime:
a) 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat;
b) 6 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângă aceasta;
c) 8 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat”.
În acord cu aceste prevederi normative, prin art. 5 din regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin hotărârea nr. 621 din 28 iulie 2008 a Plenului C.S.M., se dispune că „pot participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie vacante sau pe loc judecătorii care îndeplinesc condiţiile minime de vechime prevăzute Ia art. 44 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.
În raport de aceste prevederi legale, hotărârea adoptată de Plenul C.S.M. este legală, deoarece la data concursului, recurenta nu îndeplinea condiţiile de vechime prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, pentru a participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 31 mai 2009.
Perioada în care recurenta a îndeplinit funcţia de jurisconsult nu poate fi avută în vedere în calculul vechimii minime prevăzute de textele menţionate, astfel că nu îndeplineşte una dintre condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru promovarea în funcţii de execuţie.
Independent de aspectele arătate, Înalta Curte reţine că nu pot fi primite susţinerile recurentei referitoare la aplicarea în dreptul intern a prevederilor din tratatele internaţionale la care România este parte referitoare la condiţiile de numire a judecătorilor la instanţele internaţionale, întrucât statele beneficiază de dreptul de a stabili condiţiile de accedere în profesia de judecător naţional, precum şi în privinţa organizării acestei profesii.
Cererea recurentei din data de 10 iunie 2011 nu poate fi calificată ca vizând un motiv de ordine publică în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi mai mult nu se poate reţine o diferenţă de tratament, în sensul art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune identitatea de soluţii numai pentru situaţii identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor situaţii diferite pentru persoanele aflate în situaţii distincte.
Faţă de cele expuse, nu se poate reţine existenţa unei ingerinţe a C.S.M. în exercitarea de către recurentă a dreptului de a participa la concursul de promovare în funcţie, hotărârea atacată fiind în concordanţă cu prevederile legale şi reglementare în vigoare la data naşterii respectivului drept.
2. Temeiul juridic al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse în decizie, reţinând că motivele de nelegalitate invocate sunt nefondate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se va respinge recursul formulat de A.I. împotriva hotărârii nr. 917/2009 a Plenului C.S.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.I. împotriva hotărârii nr. 917 din 21 mai 2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3383/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3390/2011. Contencios → |
|---|
