ICCJ. Decizia nr. 3401/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3401/2011
Dosar nr. 10241/2/2009
Şedinţa publică din 10 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul M.M.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că aşa cum rezultă din nota de constatare aflată la dosarul cauzei, pârâtul M.M. a fost recrutat în calitate de informator în luna noiembrie 1973 pentru a furniza informaţii despre cetăţenii străini din anturajul soţiei sale, precum şi pe linie de „Artă”, semnând în acest sens un angajament olograf cu numele conspirativ de „Valentin”.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 3060 din 23 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul M.M. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii, în privinţa pârâtului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că din nota de analiză datată 60 mai 1977 aflată la dosar, rezultă că pârâtul a furnizat un număr de 8 note informative, fiind „stimulat” cu suma de 300 ROL pentru informaţiile furnizate organelor de securitate.
Concluzionând, instanţa de fond a constatat că informaţiile furnizate de pârât, care avea reprezentarea clară a faptului că acele relatări nu vor rămâne fără efect, au fost de natură a îngrădi dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a) şi art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008.
3. Recursul declarat de pârâtul M.M.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul M.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul combate concluziile primei instanţe susţinând, în principal, că nu i-au fost examinate apărările cuprinse în întâmpinarea pe care a formulat-o în termen legal, act procedural care a fost complet ignorat.
Referitor la condiţiile impuse de lege pentru atribuirea calităţii de colaborator al Securităţii, recurentul afirmă că nu a furnizat nicio informaţie pertinentă şi nu există nicio dovadă că ar fi fost remunerat de Securitate, probele fiind interpretate superficial de Curtea de apel.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-pârât M.M. a fost supus verificărilor din oficiu ale intimatului-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, în temeiul art. 3 lit. g) raportat la art. 5 alin. (1) teza a II-a din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în considerarea candidaturii sale la funcţia de primar al oraşului Hârlău.
Pentru a reţine calitatea de colaborator al Securităţii prima instanţă a avut în vedere cele două aspecte invocate de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, respectiv:
- informaţia legată de activitatea şefului de şantier PM din Paşcani cuprinsă în nota informativă datată 6 mai 1977;
- remunerarea pârâtului de către Securitate cu suma de 300 ROL.
Curtea de apel nu şi-a argumentat însă soluţia adoptată conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., făcând complet abstracţie de întâmpinarea pârâtului.
Astfel, în considerentele sentinţei s-a reţinut că pârâtul nu a formulat întâmpinare deşi aceasta se găsea la dosar, fiind înregistrată la data de 11 martie 2010, adică în termen legal în raport cu primul termen stabilit pentru judecată, 17 martie 2010.
Analizând înscrisurile administrate la solicitarea intimatului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii,precum şi apărările recurentului, prin prisma prevederilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa recurentului M.M.
Potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securităţii „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale”.
Din interpretarea acestei prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de „colaborator al Securităţii”, presupune întrunirea a trei condiţii cumulative:
- furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă;
- informaţiile să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;
- informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În cauza de faţă, în sarcina recurentului s-a reţinut o singură informaţie ca fiind aptă să atragă incidenţa textului citat, şi anume cea conţinută în nota informativă datată 6 mai 1977.
Verificând acest document, Înalta Curte constată că în cuprinsul său nu poate fi decelată nicio informaţie care să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
În concret, prezentând activitatea punctului de lucru Ozana – Târgu Neamţ, sursa „Valentin”, adică recurentul, face următoarele referiri la inginerul PM, urmărit de Securitate:
„În calitate de şef de şantier, inginerul se deplasează aproape săptămânal la punctul nostru de lucru pentru a da dispoziţii maistrului răspunzător şi a cerceta mersul normal al lucrărilor.
În ce priveşte comportarea acestuia în perioada când se deplasează la Tg. Neamţ, nu s-a observat nimic deosebit. Vine de obicei cu maşina sa personală şi nu consumă băuturi alcoolice şi de regulă nu stă mult timp, în unele cazuri nici nu coboară din maşină. Nu cunosc să aibă un anturaj format la acest punct de lucru şi nici cu alte elemente din Târgu Neamţ.
Ştiu că pe la sfârşitul lunii februarie a fost aici în oraş cu inginerul şef al şantierului din Paşcani şi cu alţi doi ingineri de la trust şi în final au fost la restaurant unde au mâncat şi au băut vin. Nu cunosc numele inginerilor de la trust.”
În raport de conţinutul neutru al relatării, care nu are nici măcar o tentă politică, Înalta Curte consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, precitat.
Referitor la cel de-al doilea aspect reţinut de prima instanţă, al „răsplătirii” informatorului cu suma de 300 ROL, acesta se bazează pe un înscris nedatat, neînregistrat şi semnat indescifrabil cu următorul conţinut:
„(chitanţă) Am primit suma de 300 (trei sute) ROL pentru informaţiile furnizate organelor de securitate.”
În condiţiile în care recurentul contestă semnătura aplicată pe „chitanţa” respectivă şi nu există nici un alt element probator (stat de plată, referat întocmit de organul de securitate, confirmare indirectă a informatorului) care să confere o consistenţă rezonabilă prezumţiei de care se prevalează Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Înalta Curte nu poate socoti ca fiind dovedit faptul pretins.
Conchizând, Înalta Curte reţine, contrar primei instanţe, că intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu a făcut dovada că M.M. îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerat colaborator al Securităţii.
Dimpotrivă, înscrisurile administrate converg către ideea, afirmată şi în întâmpinarea depusă de pârât la prima instanţă, că a fost constrâns să semneze angajamentul de colaborare cu Securitatea întrucât avea relaţii cu o cetăţeană franceză cu care ulterior s-a şi căsătorit, organele de represiune controlând mai bine situaţia în acest mod. Astfel se explică şi împrejurarea că, după anul 1978 când s-a pronunţat divorţul, a încetat şi preocuparea Securităţii în raport cu persoana recurentului.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul şi se va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.M. împotriva sentinţei nr. 3060 din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3396/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3402/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
